Munții
din Argotice (1955)
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Bătură în zăpadă lupii
cu pas înfipt, talanți și rupii
în ceasul ăsta, când nu știe
noptirea-n crenge să se împle
Imi urlă lupii-ncinși sub tample
ceas sângeros de haiducie
Muierea mea cernită-n plete
hai, dă-mi paharul plin: mi-e sete!
Strămoșii se rostesc în mine
cu sfârcul aspru-al munților,
tânjit și ars în ochii lor
cu doine prăvălite-n vine...
Pieptis, ferelnic, drept, pe laturi,
în stânca linsă de omături
tot urcă, urcă amărui,
și mersul singur se ogoaie
legat de mâini și de turloaie
cu funiile vântului
Păroși, înnegurați și goi
încremenesc așa, șuvoi,
la pieptul dur al sfintei doici
cu scoici în el și ierburi multe,
căzuți în brânci să mai asculte
odată, mările în scoici...
Vineri, 12 August 1955, Ploiești