Ars poetica
din Argotice, 1955
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Cuvântul moare în tăcere
Se sbate înjunghiat de vis
și vrea bacșiș și vrea durere,
și-ntinde pumnul drept, deschis
Atâta aur pe icoane
prea în zadar s-a spălăcit,
căci găozarii cu plocoane
abia acum au conăcit
Și-și geme-n sine universul
beția stearpă de hașiș
Mă doare surd,
mă taie versul
cum simți nevoia să te piși.