Peisaj de iarnă
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
O vreme de argint masiv
pe-alocuri innegrit de vreme,
tintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrasneste, geme
Copacii de argint, tacand,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunand
nici ore-ovale nici clipite
par, cum ii intalnesti, asa,
explozii impietrite, surde,
care-au tasnit spre cer candva,
din arhebuze si din durde
Dar eu bat campul iernii, greu
cu pasii de-argint ii sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul
si-o clipa daca m-as opri
s-ar prabusi, de-argint, o clipa.
Si peste camp s-ar auzi
tintatul brau de-argint cum tipa!