Jorge Luis Borges›Poezii

Doi oameni au pășit decis pe lună Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună, Prin vorbe și prin arta ce visează Și șlefuiește, ce-au putut să

Mirar el río hecho de tiempo y agua y recordar que el tiempo es otro río, saber que nos perdemos como el río y que los rostros pasan como el

Până sosi-va ceasul de galben asfințit Nu-mi voi putea lua ochii De la impunătorul tigru de Bengal. De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum Și nici

Motanul alb, celibatar, se uita in alba stralucire a oglinzii, fara-a putea-ntelege ca albeata si ochii aurii nemaivazuti in casa pina-atunci

Memoria timpului E plină de spade și corăbii, De pulberea imperiilor Și de foșnetul hexametrilor. De uriașii cai de război, De strigăte și de

Mă ține-n pază, Doamne. (Vocativul Pe Nimeni nu privește. E-un cuvânt Despre-o zăbavă fără legământ, O teamă e, ce-o scrijelește scribul.) De

Pășești tiptil, că nici nu te simțim, Învăluită-n taină și tăcere. Sub clar de lună, ești ca o panteră Pe care-n depărtare o

Nu ți-am redobândit apropierea, patria mea, dar pot să-ți privesc stelele. Mi le dezvăluie cerul depărtat, și iată, catargul se pierde în farmecul

Iesire nu-i. N-a fost facuta pentru Palatul ce cuprinde universul. Nu poti surprinde-aversul, nici reversul. Nici zid nu-i imprejur, nici tainic

Tu Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ. A afirma contrariul este pur și simplu statistică, este o adunare imposibilă. Nu mai

Înserare ce-ai subminat despărțirea noastră. Înserare tăioasă, încântătoare și monstruoasă, asemeni unui înger întunecat. Înserare în care

O, mare tânără! A lui Ulise mare Și-a celuilalt Ulise, poreclit Sindbad al Mării, cel vestit În tot Islamul. Cenușia mare De Eric cel Roșcat

De la nașterea mea, din secolul trecut, din amfora concavă, din puțul adânc, timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie, mi-a tot răpit

Din veac, pustiu întins îl străbătură, Călcând tiptil nisipul, pașii tăi Nenumărați. Lung urlet sună-n văi De sur șacal și hienă nesătulă. Din

Dintru-nceput pân` la grăbita moarte, Cumplita frumusețe te pândea, Cum stă la pândă priincioasa soarte Ori dușmănoasă. -N zori te aștepta La

Mi-e gândul dus la cerul puritan De solitare și pierdute astre La care-adesea Emerson privit-a De pe înzăpezite culmi semețe. Sînt mult prea

Sint cel ce stie ca-i la fel de van Ca-n luciul de cristal nevorbitor Inspaimintatul, vanul privitor Ce trupul fratelui urmeaza-avan. Stiu,

Nu stiu ce nume am. Eu nu sunt Borges (Pierit-a Borges in La Verde, impuscat), Nici Acevedo, ce viseaza-o batalie, Nici tata, aplecat deasupra

faptul că am văzut crescând orașul buenos aires, crescând și descrescând că îmi aduc aminte de curtea cu viță, de verandă și havuz c-am moștenit

La rose, la rose inaccessible et non chantée, ce poids et ce parfum, la rose, celle du noir jardin aux hautes nuits, celle de tout jardin et de

If I could live again my life, In the next - I\'ll try, - to make more mistakes, I won\'t try to be so perfect, I\'ll be more relaxed, I\'ll be

Ecco qui la moneta di ferro.Interroghiamo le due opposte facce e avremo la risposta al quesito ostinato che ciascuno si è posto: perché ha bisogno

Il n’y a pas de porte. Tu y es Et le château embrasse l’univers Il ne contient ni avers ni revers Ni mur extérieur ni centre secret. N’attends

Oh, days devoted to the useless burden of putting out of mind the biography of a minor poet of the Southem Hemisphere, to whom the fates or