1971
de Jorge Luis Borges(2010)
1 min lectură
Mediu
Doi oameni au pășit decis pe lună
Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe și prin arta ce visează
Și șlefuiește, ce-au putut să vază-n
Nedeslușit noroc? De aventură
Și har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Și hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfințire
Primesc. Sporește-n toți mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit și vrednic. Energie
Sporită risipește. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-acești prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiți cântată,
E monumentul lor, eternă, una.
* Din \"Aurul tigrilor\"(1972).
* Traducere de Andrei Ionescu.