Jorge Luis Borges›Poezii

Să cauți râul ce e timp și apă, Să-ți amintești că timpu-i tot un râu, Să știi că ne petrecem ca un râu Și-al nostru chip se oglindește-n

Între iubita mea și mine se vor ridica trei sute de nopți ca trei sute de ziduri, iar marea va fi o taină între noi. Nu vor mai fi decât

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului Labirint de efecte și cauze Pentru diversitatea făpturilor Care alcătuiesc acest univers

Un om ce-și îngrijește grădina, așa cum dorea Voltaire. Cel care mulțumește pentru că pe lume există muzică. Cel ce descoperă cu bucurie o

C-un rege din vechime vis spăimos. De fier îi e coroana. Ochiul crunt. Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt. L-ascultă spada, câine credincios. E

Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei, mai uimitoare decât meteorii. Mândrul oraș necunoscut se revarsă peste câmpie. Sigur de viața și de

(În anul 1102 Magnus Barfod a pornit la cucerirea rând pe rând a regatelor Irlandei; se spune că în ajunul morții a primit acest salut din partea lui

Amuțesc corzile. Muzica știa ce simt eu.

Există un rând de Verlaine pe care nu mi-l voi aminti. Există o stradă apropiată pe care pașii mei nu vor mai trece. Există o oglindă care m-a

Aici încă o dată, buzele neuitate, unic și asemenea vouă. Am stăruit în apropierea fericirii și în măruntaiele suferinței. Am străbătut marea. Am

Reproș ori lacrimi nimeni să nu poată A socoti divina-i măiestrie, Când El, cu o superbă ironie, Mi-a dat și cărți și noapte deodată. În ăst

Nimeni nu e patria. Nici măcar călărețul Care, semeț, când se crapă de ziuă într-o piață pustie, Străbate timpul pe un armăsar de bronz, Nici

Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ. A afirma contrariul este pur și simplu statistică, este o adunare imposibilă. Nu mai puțin

De fier, de încovoiați tiranți de fier enorm trebuie să fie noaptea, ca să nu explodeze și să se facă țăndări, puzderia de lucruri pe care ochii

Din străzile ce-ngroapă afințitul E una (care-o fi?) cutreierată Acuma pentru cea din urmă dată, Indiferent, de pasul meu, sortitul De Cel care

Intră lumina și-mi aduc aminte; iat-o. Dintru început îmi spune numele lui, care este (se înțelege) al meu. Mă întorc la robia care a ținut mai

Primul pod pe Constitucion si, la picioarele mele, Zgomotul trenurilor care țeseau labirinturi de fier. Fum și șuierături se ridică în noapte. Și

Migrațiile pe care istoricul, călăuzit de întâmplătoarele resturi de ceramică și de obiecte de bronz, încearcă să le fixeze pe hartă și pe care nu

Remușcarea Am comis cel mai grav dintre păcatele Pe care le poate comite un om. N-am fost Fericit. Fie ca ghețarii uitării Să mă târâie

Faptul că am văzut crescând orașul Buenos Aires, crescând și descrescând. Că îmi aduc aminte de curtea cu viță. de verandă și havuz. C-am moștenit

Sa cauti raul ce e timp si apa Sa-ti amintesti ca timpu-i tot un riu, Sa stii ca ne petrecem ca un riu Si-al nostru chip se oglindeste-n

Existen personas en nuestras vidas que nos hacen felices por la simple casualidad de haberse cruzado en nuestro camino. Algunas recorren todo el

Ahí está lo que fue: la terca espada del sajón y su métrica de hierro, los mares y las islas del destierro del hijo de Laertes, la dorada

Il ne restera pas dans la nuit une étoile. Il ne restera pas la nuit. Je mourrai et avec moi la somme De l\' intolérable univers. J\'