Jorge Luis Borges›Poezii

Celui ce mă citește Invulnerabil ești. Cum, nu ți-au dat Cereștii zei ce soarta-ți pândesc Deșarte certitudini? Nu ți-e oare Timp neoprit

Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă 3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ. 4. Nefericit cel ce

Trecutul unde-i? Unde-i straniul vis Cu grele spade de tatari visat? Dar zidul nalt ce-atunci s-a ridicat? Dar lemnul Crucii, pom din

Remușcare pentru orice moarte Desprins de memorie și de speranță, Nelimitat, abstract, aproape viitor, Mortul nu e mort: este moartea. Precum

Cine îmbrățișează o femeie este Adam. Femeia este Eva. Totul se întâmplă pentru prima oară. Văzut-am ceva alb pe cer. Că-i luna mi se spune, dar

Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit De ce-au scris cei pe care îi implori. Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori În centrul labirintului

O spadă, O spadă de fier făurită în răcoarea zorilor, O spadă cu rune Pe care nimeni nu le va putea nesocoti, Nici descifra cu totul, O spadă

Nu știe nimeni, nici măcar oglinda că amare lacrimi omenești vărsat-a. Nu poate bănui că prăznuiește acele lucruri vrednice de lacrimi: zoritul

După ani de exil, m-am întors la casa copilăriei și încă mi-e străină ambianța ei. Mîinile mele au atins copacii cum ai atinge pe cineva care

Patruzeci de cărți de joc deplasează viața. Colorate talismane de carton ne fac să ne uităm destinele, și o creație surîzătoare umple timpul

De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis, O tihna pentru cugetu-ostenit, De ce, atunci cand brusc ai fost trezit, Crezi ca ti s-au furat comori in

Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris Acei pe care spaima ta-i imploră. Nu ești ceilalți. Te vezi în astă oră În centrul gol de labirint închis De

Într-un loc pustiu din Iran există un turn de piatră nu prea înalt, fără uși și ferestre. În singura lui încăpere (cu pămînt pe jos și formă de cerc)

1 Mi-au spus ceva inserarea si muntele. Am uitat ce. 2 Noaptea adanca nu este acum altceva decat

În profunda noapte universală, pe care felinarele încearcă s-o contrazică, o rafală rătăcită a jignit străzile taciturne ca un presentiment

Unde este amintirea zilelor care-au fost ale tale pe pămînt și au țesut fericirea și durerea și au însemnat pentru tine universul? Rîul numărat

Mai inainte de a tese visul (Ori spaima) mituri si cosmogonii Si de-a se scurge timpul zi de zi, Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul. Dar marea

Am săvârșit păcatul cel mai greu Din viața unui om. Căci fericit N-am fost. Uitarea mi-e sortit Să-mi troienească lespedea

El bastón, las monedas, el llavero, la dócil cerradura, las tardías notas que no leerán los pocos días que me quedan, los naipes y el tablero,

L\'Arbre des Amis Il existe des personnes qui nous rendent heureux dans la vie, par le simple hasard de les avoir rencontrées sur notre chemin.

Tú cuya carne, hoy dispersión y polvo, pesó como la nuestra sobre la tierra, tú cuyos ojos vieron el sol, esa famosa estrella, tú que viniste

Si el sueño fuera (como dicen) una tregua, un puro reposo de la mente, ¿por qué, si te despiertan bruscamente, sientes que te han robado una

He cometido el peor de los pecados que un hombre puede cometer. No he sido feliz. Que los glaciares del olvido me arrastren y me pierdan,

Nell\'angolo severo i giocatori muovono lenti i pezzi.La scacchiera li avvince fino all\'alba al duro campo dove si stanno odiando i colori. Su