și totuși primăvara vine

Virgile, mulțam\' de avertisment! Abia cănd am citit \"tălpile reci ale ochilor\" (minunată relație cu oglinda) am priceput subtitlul poeziei. \"Nimeni nu va fi imin\" spui. Ar vrea cineva să fie?

Cu bine,
Lucian

și totuși primăvara vine
boala reflexelor verzi ale sîngelui
fiecare cutremur are semnele lui
prevestitoare mi-a spus un om în tren

Consider acest poem o mărturisire a unei stări sufletești mai mult decât ceea ce se întâmplă în natură. Văd boala reflexelor verzi ale sîngelui o exprsie proaspătă și plină de sensibilitate, conturând transformarea naturii. Aceste rânduri reprezintă mai mult decât o comunicare ne transferă dincolo de noi, dar și în noi. Urmează apoi o însiruire de evenimente: mi se lipesc de oglinzi tălpile reci ale ochilor… am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață unele par rupte din contextul poemului, eu le văd totuși ca făcând parte din ele ( fac un joc, le scot din context și văd că se poate și fără ele, apoi le așez din nou și văd un alt tablou)


atunci am știut că e inevitabil
că trebuie să vă avertizez
va fi nevoie masivă de transfuzie
nimeni nu va fi imun

Finalul e cel care închide cercul poemului, e parcă o pregătire spre ceea ce se va întâmpla în curând. E o trăire sinceră și marcată parcă de eveniment, înțeleg că la tine deja a venit primăvara, atât în suflet cât și în natură.

Ce poate iesi din cateva ganduri, ceva amintiri, a relatie relativ sincera cu viata... un poem frumos... remarc in special \"însă astăzi
am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață
m-am trezit privind-o tandru părea ireal de frumos
atunci am știut că e inevitabil\"... eu as fi oprit aici poezia de dragul frumosului in detrimentul ideii.

Mulțumesc Lucian.

Maria, uite că ai reușit să mă faci să privesc și cu alți ochi textul. Aici nu e iarnă niciodată. Am ajuns să scriu și eu ca Jules Verne.

Vladimir, cred că ai dreptate. Nu știu ce am să fac. Nu știu dacă îmi place finalul în cuvîntul imun. A termina în \"inevitabil\" mi de pare prea melodramatic. mă mai gîndesc.

Nici nu m-am gandit ca tu ești undeva unde nu este iarnă, eu doar am încercat să pătrund dincolo de cuvinte, am făcut doar o asociere între starea sufletească și cea exterioară.

Dacă acolo unde te afli tu e doar ,,primăvară,, înseamnă că ai transpus foarte bine această stare de transformare a naturii prin sufletul tău. Aprecieri!

da Maria, se spune că păsările \"simt\" polii magnetici ai pămîntului chiar dacă le \"dezorientezi\". Am senzația că sufletul păstrează o \"percepție\" remanentă a anotimpurilor copilăriei oriunde l-ai strămuta...

Da asta e!
Îți mulțumesc pentru faptul că m-ai făcut să te înțeleg dincolo de anotimpuri,dar mai ales de alte cuvinte. Sper să nu fiu înțeleasă greșit referitor la acest dialog,( ca ar fi o corespondența) dar e o mare bucurie când reușesc această stare de contopire cu poezia.

construiesti imagini inedite si deosebit de sugestive! te joci cu imaginatia cititorului!il provoci! imi place, ma prind in hora gandurilor tale!

\"am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață
m-am trezit privind-o tandru părea ireal de frumos\"

am la ce să mă gândesc toată ziua...pentru imaginea asta ți-aș da toate steluțele.

fugărindu-și
am văzut / m-am trezit
să vă avertizez
ireal de frumos
transfuzie în epidemie

Pentru un poem bun, le-aș descrie altfel. Și \'boală reflexelor târzii ale sângelui\'.

Dar cine a spus că vreau să scriu un \"poem bun\"? Și nu e \"boală\" ci e boala.
Deci, cu excepția gerunziului pentru care văd că ai tu o antipatie specială, ce anume, mai exact, nu îți place la celelalte atingeri ludice?

Intelepciunea e fruomasa,doar sa o prindem...
Frumoasa imagine,profunda idee.
As renunta la ultimele trei versuri,prea mult dialog(inutil) cu cititorul.

Tego.

Da Tego, știi cum se spune, \"cînd mai mulți îți spun că ești... \" Am să urmez sfatul tău și al Alinei și al lui Vladimir și am să elimin ultimele trei rînduri. La urma urmei riscul de melodramă nu se anulează îngrămădind dialog. merci.

Merci Flinto de trecere, am mai schimbat pe la coadă

Ioana, da, mă faci să zîmbesc... își fugărește sicriul...

motto:
\"am vazut o batrana fugarindu-si sccriul portocaliu pe ghiatza\"
( vers din poemul \"si totusi primavara vine\" de Virgil Titarenco\")

intreband-o eu pe baba
de sicriul alungat
mi-a zis: \"ce nerusinat!
vrea sa ma culc cand am treaba...\"

p.s. poemul condimentat de batranica mi-a placut foarte mult

Asta din cate imi amintesc este echipa Olandei dar nu are a face din moment ce sicriul este portocaliu iar Olanda nu mai face doua parale la fotbal.
Virgil, sper ca nu iei in serios nimic din ceea ce ti se intampla. Totul nu e decat o gluma, desigur, una \"ireal de frumoasa\" si cu atat mai mult \"inevitabil\" de trista in fond.
Bobadil.

de ieri ma bantuie imaginea batranei.. si se pare ca nu numai pe mine. adevarul este ca doar cei pe deplin impacati cu viata isi accepta viitoarea-apropiata moarte. ceilalti spera mereu ca se va schimba directia barei, asteptand \"semn că nu există motive de îngrijorare\"..astfel ca intr-o zi se se poata stinge in pace.

cu mult drag,

si pe mine m-a urmarit, dar din pacate nu in sensul bun. cu riscul de a ma pune de-a curmezisul, eu recunosc: imi repugna imaginea asta cu sicriul. nu e vorba de impacare cu moartea si alte chestii adanci, sa fim seriosi. poate ai vrut sa fie ceva suprarealist. din punctul meu de vedere anuleaza toata poezia si ma mai si enerveaza faptul ca tocmai imaginea asta ti se lauda cand poezia are si parti dragutele...

of, iar nu e tonul corect dar asta e parerea mea.