Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
@virgil-titarenco
Poezie

creatorul

ca un mecanic la început de zi

1 min lectură·
Mediu
uneori îl simt în mine
oare este corect să spun că îmi dă tîrcoale pe dinăuntru cotrobăind
sau iar va trebui să mă gîndesc la un cuvînt
cu care să vă deformez realitatea
prefer să rămînem prieteni
sau dușmani sau ceea ce vreți
la ora aceasta incalificabil de nepotrivită
vă voi spune doar că iar îl simt în mine
scotocind după scule ca un mecanic la început de zi
sau poate ca un marinar mahmur
desfăcînd parîmele primei curse în aerul rece al dunării
mirosind a nămol și păcură
da așa mă simt ca o șalupă bolborosind gutural
sub mîna aspră a timonierului
pe jumătate adormit neîmpăcat cu noaptea dar nici cu ziua
înfrigurat și înfiorat la gîndul ieșirii în larg
acolo unde va trebui să mă priviți
credincioasă căpetenie a siajului meu sînt
despic în pieptul prorei o iubire pe care n-am dorit-o niciodată
înspre un răsărit pe care îl urăsc și îl aștept deopotrivă
074054
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
156
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “creatorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/106485/creatorul

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bianca-goeanBG
Bianca Goean
Virgil, fantastic cum aceeasi framantare ne-a bantuit in aceasta zi.
Nici nu se putea sa nu reflectam altfel, si cu incantare descopar cum te privesti tu fata in fata cu poezia, cu largul si necuprinsul din noi, si mai ales, din tine.

Foarte subiectiv as cobori un pumn de stele peste poezia aceasta.
Cu drag, Bianca
0
@alina-manoleAM
Distincție acordată
Alina Manole✓
Orice este corect să spui în poezie. Și spui bine în cuvinte cu care ne deformezi realitatea, pentru că fiecare recepționează versul prin transparența trupului său poetic, reflexie dualității de noapte/zi, răsărit/apus, prieteni/dușmani, iubire/ură, aproape/departe - pe cât de fragilă rădăcina lor în cotidian, pe atât de stabilă în poezie. Remarc finalul poemului.

Aș renunța la \"oare este corect să spun că\" și la \"dar nici\". Aș mai schimba câteva cuvinte (bolborosind gutural, înfrigurat, neîmpăcat), dar cred că poemul și-ar pierde din autenticitate.
0
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
Bianca,
după multă vreme ajungi să îl vezi. Nu foarte clar la început, dar asta e. Cel mai greu e poate să ajungi să îl înțelegi. Mulțumesc că te-ai oprit și aici.

Alina,
ce pot să spun... aproape că mă amuză contradicția din comentariul tău: \"Orice este corect să spui în poezie.\" și \"Aș mai schimba câteva cuvinte\". Zîmbesc. A scrie poezie este poate un deziderat pentru unii. Eu nu cred că am ajuns încă acolo. Mai am de mers prin această pustie a cuvintelor și a gîndurilor (cuvinte fără chip). Mă gîndesc la unul care putea făuri din \"bube, mucegaiuri și noroi\". Mă gîndesc și la altul care \"nu strivea corola de minuni a lumii\". Amîndoi au ajuns poeți. Sau poate au fost întotdeauna.
E drăguță steaua ta. Și galbenă. Merci.
0
@alina-manoleAM
Alina Manole✓
Una e să scrii orice și alta e să scrii oricum.
0
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
Atunci nu mai înțeleg expresia ta \"Orice este corect să spui în poezie.\". Eu am înțeles inițial din context că se referă la \"oare este corect să spun că îmi dă tîrcoale pe dinăuntru cotrobăind
sau iar va trebui să mă gîndesc la un cuvînt
cu care să vă deformez realitatea\"

.... dar e posibil să mă fi înșelat. Atunci însă nu o mai înțeleg.
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Si creezi din tine un alt tine, dureroasă metamorfoză, ce se dorește într-un final măiastru prin ambivalența lui, ambivalență atât de umană:
\"despic în pieptul prorei o iubire pe care n-am dorit-o niciodată
înspre un răsărit pe care îl urăsc și îl aștept deopotrivă\"
Îmi place să te citesc, Virgile.
Drag,
Ela
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
Te cauta,iti da tarcoale iar tu te impaci cu el si cu ceea ce esti.
Aproape ca esti pregatit, insa inceputul e \"răsărit pe care îl urăsc și îl aștept deopotrivă\"
Textul tau capata gravitatea unei filosofii care se vrea iesita din tipar- nuantare in vers a ideii.
Iti afisezi tot mai pregnant o maturitate care te departeaza totusi de liniste simpla si frumoasa a poeziei.

Tego.
0