Victor Potra

ce bestial visez de când sunt bătrân că sunt tânăr viziuni fragede aleargă pe șira spinării se strecoară printre fese se cuibăresc la rădăcina coapselor nasc erecții formidabile dorm mai

Inexprimabila mea singurătate se adună pas cu pas azi o femeie mâine nimeni apoi un trandafir unei necunoscute în Hard Rock Cafe Inexprimabila tristețe alungă răsucirile de vânt aș plânge

Ce mai zici? Teama ta mai e acasă, mă-ntreabă străinul din spatele ochilor, privind prin mine în oglinda goală. De două zile, zic, am pieptul în gât, mă doare să respir de frică sunt îngrozit

planeta e asimetrică pe partea mea sunt greu lumea e descentrată de iubirea ce mi-o port zvâcnit ne rotim scântei scapără peste fețe de cremene azi nu aprindem nimic cinismul vă vine

Recunosc că în ultimul timp am acumulat o frustrare imensă vis-a-vis de propaganda creștină, mai precis cea ortodoxă, desfășurată în spațiul spiritual românesc. La prima vedere pare o situație

Și ziua se tot micșora pe măsură ce scădea lumina din mine și oameni cu rictus de piatră culegeau bănuți de pe stradă îi lipeau pe ochi și apoi strigau veseli: sunt orb, sunt orb! și aceea a

Trecea cu umbrela pe față Speriată de stropi Fugea de ploaie și viață Cu lacrimi în ochi… De umăr am prins-o, Nuuu, mi-a șoptit, De-abia m-am ascuns, De-abia am sosit, Lasă-mă, sunt bine

Nu sunt ateu. Sunt doar un om atât de mândru încât nu mai am orgoliul cunoașterii. Cei ce fac legea și filosofiile și religiile sunt siguri. De atâtea lucruri încât cu greu le ajung epocile să pună

După 90\' toți cei ce aveam vise am sărit grămadă pe ele. Mai ales cei tineri. Trebuia să fim ingineri sau în cel mai rău caz economiști și am umplut facultățile cu filosofi, psihologi, artiști,

Nostalgii. Sunt o persoană marcată de nostalgii. În sensul în care sunt nostalgic după vremuri pe care nu le-am apucat sau pe care n-o să le pot trăi. Sunt nostalgic după perioada anilor 60 din

revoluție – constituție – minciuni – nebuni – minute să suni – hamburgheri – fițe – milioane de pizze – liceu – weceu – iarbă și praf – costume de vampă – ieșire la rampă – iubire – psaltire – cenușă

os alb în dinți verzi răsuflarea planetei încă un izvor

am povestit despre toate am trăit cât ne-a fost dat o fărâmă din ce-ar fi fost drept nici un miracol nu s-a arătat nici Dumnezeu, nici bunul Diavol am jucat fără regizor doi actori

căutam o succesiune de semne care să mă reprezinte. care să transmită, în funcție de context, „fii potra”, sau „ești potra”, sau „sunt foarte potra la ora asta”, sau poate „vrei să ne

Note pe marginea unui text la limita rasismului cultural Textul „Gaza 2009 și mizele diferite ale ideii de negociere”, postat de Angela Furtună pe data de 18 ianuarie, m-a prilejuit câteva

- Fault! grohăi mistrețul cu colți de argint când îl electrocutară servitorii prințului. Nu așa ne fuse vorba, am semnat un contract să particip la o vânătoare „fair”! - Ai citit ce scria cu litere

Motto „Existența unei boli impune un tratament” (Victor Potra) Pentru că suntem în domeniul delicat al memorialisticii, iar contextul istoric este deosebit de important – dă aroma de ființare vie