Poezie
Ceai de Tei
1 min lectură·
Mediu
Teiul
Nu are o geometrie fixă
Ci un fel de turbare lină
Curgând pe dos decât mine
Întorcându-se din înalt întru tihnă
Și
Îmi iau ochii și-i îngrop,
Urechile le-ascund în iarbă
De dragul fugii de tine
Reinventez totul în grabă
Dar nu e timp, e târziu –
Știu, ești îmbrăcată în foșnete
Te dai dezbrăcării în tei
Și mă alungi cu trosnete
Ce ai
Nu e de dat,
Nici de furat
Nici măcar de mâncat
Sau de cățărat
E doar
Ce ai tu de Tei
Și doar tu știi să te bei
Și arunci înapoi epitete
De parc-aș fi dat cu pietre
Și mă zburlești verde
De parcă m-ai crede
Că nu sunt doar vânt,
Îți sunt legământ
De turbare lină
Din înalt întru tihnă…
Iubesc
Tot
Ce ai tu de Tei
Îmi iau o ceașcă,
Tu vrei?
013.226
0