Iluziile...

ochilor
lipiți pe orizont
ca niște
trepidații sub piele

le sunt necesare iluziile

dez-amăgire este poezia ta

frumos
cu prietenie
as

angela,
sunt bucuros de semnul tău
și îmi place cum ai surprins momentul de aici dintr-un anumit unghi de vedere, dar aici se mai găsesc și alte sensuri bine potrivite.
nu divulg mai mult. stau și aștept...

a, da...iluzii, dar ce fel de iluzii...
viața, (iubirea-dragostea-sexul) chiar și moartea pot fi iluzii, nu...

uite că m/am întins și nu vreau să complic lucrurile.

cu prietenie,
teodor dume,

* o, dar ascunzi multe, într-adevăr, domnule (!); multe...
* voi deconstrui un pic pentru a fi mai ușor, mai jos:

într-o lume
fără durată
cu soare lăuntric
(iluzii) necesar(e) ochilor
lipiți pe orizont
ca niște
trepidații sub piele
(ca o ridicare de voal
înaintea sărutului)

cu respect
și zâmbet,
pt.

* despre iluzii (haiku-like):

trepidații
o ridicare de voal în poarta
sărutului

același,
pt.

PT,
mulțumesc pentru semn și concentrarea făcută. e faină!

cu prietenie,
teodor dume,

Iluziile... \"ca niște/trepidații sub piele\". Frumos zis. Și rămîn respirații pe bani, așa este, totul se raportează material, mai cu seamă iluziile. (unele)
LIM.

cind realitatea ne intoarce spatele apeleam la ele, la iluzii..si totusi:

\'rămân(doar)respirații pe bani\' - vesrsul care sustine totul aici...

Toedor o placere sa te citesc!
C

Teodor,
știi cât mă bucur atunci când citesc poezie...
\"într-o lume cu soare lăuntric fără durată\" e un vers de excepție.
Desigur, iluziile, ca și visele de altfel - țin de o lume a posibilității, aici tu ai lăsat o cale deschisă...deși iluzionat, omul are nevoie de aceste iluzii ca de aer. Nici nu pot concepe om fără dorința de a face, a fi ceva...E în datul genetic \"instictul visării\", sau nevoia omului de a rezona cu mediul exterior filtrat prin imaginație.
cu drag, liviu ofileanu

erată: instinctul

LIM,
da, mereu ai dreptate și mă bucură acest lucru.
mulțumesc mult

cu prietenie,
teodor dume,

poezie densa

rămân respirații pe bani
într-o lume
cu soare lăuntric
fără durată

poezie placuta

gina,
rară dar plăcută trecerea ta.
mă bucur să te am ca oaspete. da, un oaspete drag
și da...respirații pe bani


liviu,
mulțumesc pentru versul selectat.
punctezi bine. te mai aștept.


cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc mult de trecere și aprecieri
vă mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

Teodor,
un pohem concentric, ritm interior, gratie lirica. felicitari!

n.b....se vând la butic pe tarabe în piață
sau la marginea drumului însă ele /far insa ele
rămân respirații pe bani /far pe bani/se subintelege
într-o lume / de aici poate mai revezi ultima parte...
cu soare lăuntric
fără durată
necesar ochilor
lipiți pe orizont
ca niște
trepidații sub piele

cu prietenie,

domnule petruț,
mulțumesc mult de trecerea constructivă, ca de obicei
o punctare atentă și la obiect.
sunteți un oaspete bun

stimă și considerație,
teodor dume,