să fie dezintegrare?

Și totuși întotdeauna există cineva care așteaptă, care ne așteaptă, indiferent cine, indiferent une și indiferent ce dorește de la noi, sau cine știe, poate chiar noi ne așteptăm la o răscuce de vânturi pentru a ne spune ceva ce nu știam... Un poem sensibil Teodor, ca toate poemele tale, un poem cu aromă de existență trăită intens!!!
Cu multă prietenie și înțelegere
PP

Dl.Teodor Dume -
Aveți aici un poem care mizează pe o curgere lentă, fără aluviuni, fără exces de metaforă și strunjit după tiparele unei simplități bine controlate.
Singurătatea creativă și sufletească jalonează aceste versuri calme la prima vedere, deoarece, în liniștea de apă curgătoare a lirismului de față se poate vedea destul de clar o tensiune foarte bine mascată. Poemul seamănă cu un dialog cu o persoană care trăiește în amintirile poetului și încă la loc de cinste, sau cu propria imagine în devenire a Poetului. E un monolog-dialogal fiindcă la orice sugestie există op imagine-oglindă ca răspuns...O lirică a descompunerii în text, o luciditate asumată care hrănește și ucide în același timp, consuma fluxul vital în măsura apropierii de marginea finalului - \"tu să nu mă aștepți\".
Iată câteva dintre versurile sus-numitei mistuiri:
\"Cineva se hrănește din mine/ umbra mi se micșorează vizibil\",
Există o obsesie a thanaticului abia mascată, în tonul său calm evident, pentru devenirea Omului întru Cuvânt, precum o iniția marele N. Stănescu: \"așa că de mâine îmbrac chipul/ pe care nu trebuie să-l cunoști\", sau, \"voi deveni ceea ce am fost\" (una cu Cuvântul n.n.),
anume \"o rostogolire de lumină în noaptea mulată pe noul chip\".
Titlul însă, (părerea mea oricum subiectivă) strică prin \"dezintegrare\" ritmul acestei curgeri blânde precum barba unui brahman.
Cu prietenie, liviu ofileanu

Rețin \"îmi place să cred că distanța dintre noi/se măsoară în singurătăți\". Și nu mai zic nimic. Marcă înregistrată.
LIM.

domnule *petrache,
deși tot mai rară trecerea mă bucură și-mi confirmă că undeva acolo sunt citit în mare liniște.
mulțumesc mult

domnule *liviu ofileanu,
iată o trecere care rostuiește frumos întregul de aici.
mă bucur mult că totuși cineva încearcă, și reușește, o analiză amplă pe text. toate punctările făcute sunt bifate atent și ele reprezintă înțelegere și cunoaștere în a trasa și urmări traseului pe care îl are de parcurs mesajul.
***în legătură cu dezintegrarea din titlu o să mă mai gândesc. a fost pus acolo pe fugă...
multe mulțumiri

*LIM,
punctezi bine și pleci. mulțumesc pentru semn.

mulțumiri tuturor acelora care-au ales să se odihnească în mijlocul cuvântului de aici.

cu prietenie,
teodor dume,

Dorinta exista, dar cum oare s-ar putea ajunge la normalitate, cand \"blandetea candoarea sangele tanat\"-practic fiinta- au fost dezintegrate intr-o lume in care\" ordinea lucrurilor nu mai are nicio logica\"; mai ales ca intervine si complexul \"rostogolirii de lumina in noapte\", poate si al unei altfel de treceri...
Cu simpatie,
JO

\"îmi place să cred că distanța dintre noi
se măsoară în singurătăți\"
stiu ca nu sunteti rau intentionat.... dar se poate interpreta ca egoism. puse sub lupa cele doua versuri)

Corabia este in deriva
Asfintitul este in deriva
Marea este in deriva
Cerul este in deriva

Astfel se creeaza o sugestivitate prin care isi face loc fiorul spre cititor.

ioana,
un astâmpăr trecerea ta. mulțumesc mult


adriane,
semnul tău prevestește ceva bun. mulțumesc și te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,