sunt umbre pale care dor
te-nvăluie in vorbe mute
sunt așteptări în fum de nor
petale seci neașternute.
poteci ce-ar fi vrut să fie
dar s-au strivit în infinit
lăsând durerea ca simbrie
Între pagini prăfuite
Am uitat un ghiocel
Ce-oi fi avut în minte,
Floarea sau vreun menestrel?
Răscolesc în amintiri
Florii să-i ofer destin
Poate lacrimi sau zâmbiri
I-au fost clipă de
E suficientă o clipă
de-adevăr,
Ca edificii trainice să se încline,
Să cadă
precum o șuviță de păr
Uitată –ntre pagini ,
de praf pline.
Și joc se-nfiripă –
diabolică minte
Bolnavă –n
Iubite
În seara asta adună palmele
Căuș de tandrețe
Și asrâmpără-i setea
Arzătoare
Cu multă blândețe!
Iubite
Împleteste-mi cunună de
Șoapte fierbinți
Și- nvăluie-mi inim- amețită
De
Cum să definești tristețea
Când amurgul sfârtecă seninul?
Să-i spui iubire,
Și să te arunci mimând suplețea
În jadul desfătării cu veninul
Din amintire?!
Cum să definești apăsătoare
Cernită
Contraste rătăcite
În frământări nocturne
Ce vin
Din dimineți rănite
Din pași fară de urme.
Cântec de lebădă
În vuiet de cascadă
Lacrima-i
Furtună searbădă
Ochii nu pot sa vadă.
Nu-s aripe
Clopoțelul obosit se așterne în visare!
Vrăbiuțele gureșe, sunt gata de plecare,
Soarele alintă, plete , scuturate, de cireș,
Norul pestriț dispare, într-un vesel iureș.
Iederă parfumată
Nu vreau covoare de flori înmiresmate
nici lumânări duioase, parfumate,
sunt toate marcate de efemeritate
de nesiguranță ,sunt de vânt purtate!
Există gesturi sfinte ce pot pecetlui
cuvinte,
Când trupul e însângerat de spini,
Când calea de urmat e noapte grea,
Când soarele-i ascuns după arini,
Și vise-s sfârtecate ,franjuri de catifea,
Întrebarea țâsnește vifor aprins
Pentru ce
La răscruce se pare,
Timpul, te-a mânat pe alt drum,
Fără-ntrebări, fără mirare,
Ai transformat țigara în scrum!
Având un alt umblet ai schimbat dur ruta
Pribeag călător prin viață
Fără sens ,
De poți ca stele să aduni
Să-ți faci șirag în stil,
Bănuți să iei de la păun,
Ai suflet de copil!
De-ți este râsul cristalin
Și cântecul un tril,
De crezi povestea lui Merlin
Ai suflet de
Azi mi-au trecut prin față semne-nvățate!
Sărmane hieroglife trudind un joc nebun,
Ce poate să transforme trufia-n bunătate
Iar cruda răutate-ntr-un gest blând și bun.
Nedumeriri stinghere, din
Acolo unde țara e ca un buchet de flori adăpându-se din Marea Neagră(Ana Blandiana) , acolo e o floare care pentru mine e deosebită, care mi-a ocrotit venirea în acestă lume, pe petalele căreia m-am
E seară în sufletul meu
Și noapte se arată în zare,
Și foc a lăsat Prometeu
Dar noaptea din suflet
mă doare!
Făclii aș aprinde pe cer
Din scântei de lacrimi amare,
Câmp, înflorit de stele
Þi-aș scrie
Despre drumul astrelor
În
Inima mea
Despre lumina castelor
Fecioare
De mucava
Create subtil
Din gânduri
Tiptil
Furișate.
Þi-aș scrie
Despre câte sunt
Și câte...
Au
Nu mai am întrebări, nu vreau răspunsuri
Nu mai încerc să cred adevăruri, despicate,
Despre aprinse iubiri sau reală libertate,
Despre incinse trăiri , despre rece moarte.
Nu mai vreau răsărit,
Uneori ai impresia că totul e doar nonsens,
Că cer și pământ sunt un destin,
Că mereu te întorci pe același sens,
Că nu se întâmplă nimic!
E o minge în gol- rostogol fără final,
Aceeași mască,
Am întrebat vântul de ce plânge
Și mi-a răspuns cu lacrimi de ploaie
Am vrut să știu cine, ascuns, strânge
Curcubeul , seninul și ziua vioaie;
Am căutat postavul verde și pur
Din limpezimea
De pana mi-e muiată-n sânge,
mă voi opri să las un strop
spre ochiul cel dintâi, miop,
spre aripă ce adierea strânge.
De pana mi-e muiată-n cer,
mă voi opri o clipă de abis
pe
Când voi spune adio
voi șterge tot ce simt
voi fereca trecutul
în lanțuri și... consimt
uitării , să se-aștearnă,
lințoliu, peste zid
și mă despart de toate,
ușile inchid!
Când voi spune
Nu pot să spun „adio”
Când inima nu-l simte,
Nu pot pleca departe
Când inima nu minte.
Nu pot păși în față
Nu privesc inapoi,
Pietrificat e totul,
Nu simt că suntem doi.
Nu pot opri
Seninul roșiatic se afundă maiestuos,
vălurind acorduri de vechi menestrel;
întinderea-i una, descinzând din frumos
bucată din Eden, dăruită de El.
Clepsidra trufașă adoarme suflarea,
incert
Iubite, tu nu simți că dorul mă arde?!
Că inima-mi plânge , dorințe spumegând
Tânjind suav, după atingerile-ți calde,
Pentru vorbe,de iubire ,plângând?!
Spre țărmuri de dragoste, gândul te
Efemeră e clepsidra;
când crezi că s-a terminat
o întorci și ea, perfida,
timpu-l ia la măsurat
Fir cu fir nisipu-l toarce,
într un zâmbet destrămat
de a sufletului ace
de pustiul ce-a
SN