Un dor nebun a zămislit,
din adâncimi de univers,
din drum de stele împlinit,
frânturi de amintiri, ales.
E dor de ochii tăi, abis,
e dor de ce n-a fost să fie,
e dor în clipele de vis,
e
Am coborât anevoie
scărița-n spirală abisală,
spre-o inimă vestală,
vrăjită de stele în ploaie.
O stea e un gând,
un țărm risipit de maree,
o lacrimă în idee,
negoț: ce cumpăr, ce
Înfășurată-n umbră,
prin viață mă strecor
ecou, în valea sumbră,
pe aripi de cocor.
Ce naște eternitatea?
Crâmpei de vis si dor,
cântând seninătatea,
o mască a mimilor.
În antiteze,
În ochi orbiți de sete, secătuți de dor
în evantai de gânduri, în dulcele fior
simt, încă, destrămarea careului de stele,
surpând trufașe vise, jucându-se cu ele.
Aștept! Și așteptarea rămâne
Strivită-n cupa vieții,
de-albastrul din etern
ce-și dă tributul ceții,
iubesc, râd și mă tem.
Îmi strig descătușarea
și chem alint străbun
în van, căci alinarea
nu-i în trecut,
Lascive întrebări în gânduri necuprinse
Priviri spre ieri , dureri spre mâine duse
Venite din tumult de amintiri rescrise,
Catete în refren perpetuu, orbital închise.
De-i viața un destin din
Un fior ca o adiere mi-a atins pleopele jucând reflexe de lumină aurie printre gene.Deschid ochii și uimirea îmi scaldă privirea...nu e nimic, a fost o impresie, o umbră ,o...nu înțeleg dar nici
Azi m-am simțit condor...
Condor în gânduri,
Condor în suflet...
Au căzut lanțuri,
S-a destrămat văl
Și zborul e cântec
Și dulce destin,
Închinare
Spre albastrul senin...
Triumfă un
Într-o zi...din plictisela
Concisul,concesivul
Decisivul, negociatorul
Și selectivul au format un cerc.
Însa în încheiere
Parcă lipsea ceva
Era Obiectul...
Cruntă durere
Trebuia să-l
Lacrimile mele...
s- au prelins pe obraji și au lăsat liniște;
Lacrimile tale...
mi au ars inima si cugetul!
Depărtarea mi- a ucis orice incercare
și...
lacrimile noastre
nu
A venit ușor..nesigură pe ea,
Din împletirea
Unui purpuriu de răsărit
Și-a porumbelului de pace
Culoare.
Timid, a așternut covor de clopoței,
Parfum de floare.
Nu știi de vine
Noapte adâncă.....cenușa smolită cu tenebre umbre....foșnet de monștri in peșteri umede...zbucium...Un văl greu se prelinge pe trup, și trupul se cutremură...și ființa tresare...și e pâclă..și
Azi am ieșit la plimbare
dincolo de mine și de nori;
Am trecut hotarul infinit
al ființei mele...și
te-am regăsit...
Firavă, tremurând în destin
agățată de
Pași grei de ploaie...tenebre de gand...
Sare a sufletului... sau poate doar plâng,
Mi-e teamă sa privesc în adânc,
Mi-e teamâ să mă privesc scurgând.
E ploaie?...Ceață
Mereu in perimetrul meu restrans,
liană a lumii mele in tine,
schimonosită sau..lălîie,
ori soare în adânc, tresari
oglindă...vie!
Mi-e teamă să te mai întreb
ce cauți în
SN