Azi am să dau cuvintelor mele
Salopete
Și le voi cere
Să lucreze intens
Pentru a reda ceea ce arde
În adâncul unui azur imens!
Vor clădi silabă cu silabă
Piramidă,
Din lumină de ape
E o vreme, de când,
vorbele nu-și mai găsesc ecoul
si picătură cu picătura,
lianul vieții se înfășoară în jurul sufletului
sugrumând porți,
închizând uși
și topind ființe in bob de linte.
Am răspuns fâlfâitului în zbor
cu un surâs.
Eu, nu am aripi dar ,
sufletul meu poate să zboare
ca un ecou
prin roua dimineților tale.
Am privit măreția infinitului,
zâmbind duios
Simt
cum prelinge sevă
din doruri moarte,
vrute și
acute,
prin albie de suflet
albit...
de vremi pierdute
în nonșalante
icoane zugrăvite
de ochii ...
istoviți-
de-atâta
Închid abecedarul strâmb
și lăcuiesc o bancă părăsită,
ca visele, pribege ,
pentru-o clipă
în nouă viață....
să se lege!
M-adap din soarele vestal
și seva mi-o hrănesc
c-o floare,
Prizonierii unei celule numită simplu
Viață
Þintind descătușarea intr-un final smintit
Plusând eliberarea in pâcla ca o ceață
Pe mize de o clipă cu mult prea mult
Plătit.
Metaforă
De-ar fi să nu te mai iubesc
Cât m-aș urî pntru ce-a fost
Pentru tot jocul fără rost
Pentru intensul ce-l trăiesc.
Atunci în gând fugar și trist
M –aș ghemui să mă ascund
Și amintiri le-aș
Tristețe ce vii din adâcuri sărate
Învăluită-n zâmbet de vremuri
Uitate
Val necuprins în singurătate
Trstețe din adânc , clădită de
vise, spulberate.
Surâsuri ce plâng într-un joc
Era cam leneșă din fire
Adăpostită de tăcerea ei
Pitită prntre alte frunze
Visa ,uitând de-a lumii zmei.
Fremătând în aduerea
Vântului primăvăratec
Cânt de stele, era zâmbet,
Dulce parfum,
Cât de deșarte sunt toate
Pași mărunți spre aceeași moarte
Aripi rasfrânte privirea e fadă
Ochiul sticlos pe o aceeași stradă.
Și mergi...înoți ctremurând izvoare
Speranța ucisă călcată-n
Matematica sufletului
Teoremă în variabile
Mereu confundabile
Într-un joc apogeu.
Demonstrabil e greu
Căci timpul hoinar
Schimba semnul mereu
Rătăcind în binar.
Ipoteze prea
Mirajul nopții
E mirajul picăturii de ploaie
Prin șindrila timpului
Intr-un vârtej al sorții
Candelă bănuț în ochi de păun
O cărare a dorului
Printre stele!
Vise in tril noptatic
Cântat pe
Din vremuri de legendă, focu-i călit prin apă.
Distrusă –i vâlvătaia, apa pierdută-n neant
Din două forțe... una, ce sufletul îl sapă
Cutremurând destine, fiind dorului alean.
Magie pare clipa,
Zâne bune sau nebune
Vâturate-n vânt nebun
Legănate -n val cu spume
Joc de iele , joc străbun.
Vâjâit în ploi de stele
Pe o harpă de carton
Visele purtate-n vele
Prin iluzii maraton.
Și
Cuprind universul în căldura privirii
Mă las mângâiat de catifea
Dar căldura mânii e căldura pierii
Într-o viață prea scurtă, viața mea.
Mi-e zborul dorință, speranța e joc
Din flori îmi fur
Pe peronul singuratec
Trenuri trec sau poate vin
Luminând un far noptatec
Cu suișuri și declin.
Trec pasive, reci, absurde
Pe un drum predestinat.
Călători, în umbre surde,
Îl petrec
Și ....va rămâne valul, risipit în ape...
Final de epopee, doar într-un episod.
Un văl de nepăsare, sfâșiat pe pleoape,
Șirag de lungi speranțe,trudite intr-un nod.
C-o renunțare lină, timpul,
M-au cuprins ielele vieții
În vârtejul lor.
Am încercat să-mi păstrez ritmul
Într-un dans nebun….
Un dans al nebunelor.
Triumfând în fața viselor
Cu o logică de matase
Foșnăind
A dor,
Am
Toamnă
Doamnă
Mincinoasă
De frumoasă,
În panere adunată
Ești bogată.
Pentru cine?!
Pentru mine?....
Nu-s poeți să nu te cânte
Cu tablouri să te-ncânte
Cu priviri din avion
Prin ferestre
Și cât de mult ne-asemănăm,
tu, polul nord, eu, polul sud,
ghețari și vânturi afișăm
incandescența din profund!
Cadânii recilor chemări
pe-o mare, vifor de-amintiri,
recif de lacrimi
Nu
Nu ești ușor de uitat
Ești firul din clepsidră
Ești freamat de pleoape ce se zbat
Ești inimii lumină!
Nu
Nu-i suflet locul să-l ia
Cănd sufletul meu e dăruit
Cănd veșnicia mi a furat
N-a mai rămas nimic:
Doar vise răsfrânte,
Adânci dureri plăpânde,
Basma, doar un petic
În ploi, tomnatice, reci,
Ce nu poate ascunde
Iubiri ,mereu tremurânde,
Din nopți pustiite și seci.
Noi
Ai adunat cuvinte,
Ușor le-ai ordonat
Viață le-ai dat in minte
Apoi le-ai răzbunat!
Cum poți să cați acuze
De joc premeditat,
Când de pe-a tale buze
Cuvintele-au plecat?
Și-acum să te
SN