aripi

Cât de deșarte sunt toate Pași mărunți spre aceeași moarte Aripi rasfrânte privirea e fadă Ochiul sticlos pe o aceeași stradă. Și mergi...înoți ctremurând izvoare Speranța ucisă călcată-n picioare Călăul din tine feroce în ceasuri trecute Pe urme apuse de umbre pierdute Pașii ți-i poartă spre neguri de aur Blestemat giuvaer rămâne tezaur Stâlcind ape nebune si flori de cireș Numărând risipit irișii culeși. E stearpă lumina, amăgitor răsărit O ciornă , cuvântu-i de vânt risipit Visul cu aripi de inger căzut e rănit Flămând și singur de lupi hăituit!