Poezie
era o vreme...
1 min lectură·
Mediu
E o vreme, de când,
vorbele nu-și mai găsesc ecoul
si picătură cu picătura,
lianul vieții se înfășoară în jurul sufletului
sugrumând porți,
închizând uși
și topind ființe in bob de linte.
E o vreme, de când
lacrimile și-au strâns jgheabul
într-o picătură de mare
pierdută în arșița frunții
îngândurată, strivită de un mâine
efemer......
E aceeași vreme în care
poeții scriu versuri cu penel de sânge
strecurate prin tenebre de soartă
bătând la o poartă
de nicărieri....
001690
0