Poezii

Azi am să dau cuvintelor mele Salopete Și le voi cere Să lucreze intens Pentru a reda ceea ce arde În adâncul unui azur imens! Vor clădi silabă cu silabă Piramidă, Din lumină de ape

SNserrena nicoleta

0

0

E o vreme, de când, vorbele nu-și mai găsesc ecoul si picătură cu picătura, lianul vieții se înfășoară în jurul sufletului sugrumând porți, închizând uși și topind ființe in bob de linte.

SNserrena nicoleta

0

0

Am răspuns fâlfâitului în zbor cu un surâs. Eu, nu am aripi dar , sufletul meu poate să zboare ca un ecou prin roua dimineților tale. Am privit măreția infinitului, zâmbind duios

SNserrena nicoleta

0

0

Simt cum prelinge sevă din doruri moarte, vrute și acute, prin albie de suflet albit... de vremi pierdute în nonșalante icoane zugrăvite de ochii ... istoviți- de-atâta

SNserrena nicoleta

0

0

Închid abecedarul strâmb și lăcuiesc o bancă părăsită, ca visele, pribege , pentru-o clipă în nouă viață.... să se lege! M-adap din soarele vestal și seva mi-o hrănesc c-o floare,

SNserrena nicoleta

0

0

Blânde cuvinte, nu-i vina voastră că soarta v-a definit al minții jgheab, sensibilități cu dimensiune albastră, rostuind gândirii, inerții de pârcălab. Un joc subtil ,cu coama mânză ades,

SNserrena nicoleta

0

0

Prizonierii unei celule numită simplu Viață Þintind descătușarea intr-un final smintit Plusând eliberarea in pâcla ca o ceață Pe mize de o clipă cu mult prea mult Plătit. Metaforă

SNserrena nicoleta

0

0

Clopoțelul obosit se așterne în visare! Vrăbiuțele gureșe, sunt gata de plecare, Soarele alintă, plete , scuturate, de cireș, Norul pestriț dispare, într-un vesel iureș. Iederă parfumată

SNserrena nicoleta

0

0

Uneori ai impresia că totul e doar nonsens, Că cer și pământ sunt un destin, Că mereu te întorci pe același sens, Că nu se întâmplă nimic! E o minge în gol- rostogol fără final, Aceeași mască,

SNserrena nicoleta

0

0

Am întrebat vântul de ce plânge Și mi-a răspuns cu lacrimi de ploaie Am vrut să știu cine, ascuns, strânge Curcubeul , seninul și ziua vioaie; Am căutat postavul verde și pur Din limpezimea

SNserrena nicoleta

0

2

De pana mi-e muiată-n sânge, mă voi opri să las un strop spre ochiul cel dintâi, miop, spre aripă ce adierea strânge. De pana mi-e muiată-n cer, mă voi opri o clipă de abis pe

SNserrena nicoleta

0

0

Când voi spune adio voi șterge tot ce simt voi fereca trecutul în lanțuri și... consimt uitării , să se-aștearnă, lințoliu, peste zid și mă despart de toate, ușile inchid! Când voi spune

SNserrena nicoleta

0

0

Nu pot să spun „adio” Când inima nu-l simte, Nu pot pleca departe Când inima nu minte. Nu pot păși în față Nu privesc inapoi, Pietrificat e totul, Nu simt că suntem doi. Nu pot opri

SNserrena nicoleta

0

2

Iubite, tu nu simți că dorul mă arde?! Că inima-mi plânge , dorințe spumegând Tânjind suav, după atingerile-ți calde, Pentru vorbe,de iubire ,plângând?! Spre țărmuri de dragoste, gândul te

SNserrena nicoleta

0

0

Efemeră e clepsidra; când crezi că s-a terminat o întorci și ea, perfida, timpu-l ia la măsurat Fir cu fir nisipu-l toarce, într un zâmbet destrămat de a sufletului ace de pustiul ce-a

SNserrena nicoleta

0

0

Un dor nebun a zămislit, din adâncimi de univers, din drum de stele împlinit, frânturi de amintiri, ales. E dor de ochii tăi, abis, e dor de ce n-a fost să fie, e dor în clipele de vis, e

SNserrena nicoleta

0

0

Am coborât anevoie scărița-n spirală abisală, spre-o inimă vestală, vrăjită de stele în ploaie. O stea e un gând, un țărm risipit de maree, o lacrimă în idee, negoț: ce cumpăr, ce

SNserrena nicoleta

0

0

În ochi orbiți de sete, secătuți de dor în evantai de gânduri, în dulcele fior simt, încă, destrămarea careului de stele, surpând trufașe vise, jucându-se cu ele. Aștept! Și așteptarea rămâne

SNserrena nicoleta

0

1

Strivită-n cupa vieții, de-albastrul din etern ce-și dă tributul ceții, iubesc, râd și mă tem. Îmi strig descătușarea și chem alint străbun în van, căci alinarea nu-i în trecut,

SNserrena nicoleta

0

2

Lascive întrebări în gânduri necuprinse Priviri spre ieri , dureri spre mâine duse Venite din tumult de amintiri rescrise, Catete în refren perpetuu, orbital închise. De-i viața un destin din

SNserrena nicoleta

0

2

Azi m-am simțit condor... Condor în gânduri, Condor în suflet... Au căzut lanțuri, S-a destrămat văl Și zborul e cântec Și dulce destin, Închinare Spre albastrul senin... Triumfă un

SNserrena nicoleta

0

0

Într-o zi...din plictisela Concisul,concesivul Decisivul, negociatorul Și selectivul au format un cerc. Însa în încheiere Parcă lipsea ceva Era Obiectul... Cruntă durere Trebuia să-l

SNserrena nicoleta

0

0

Lacrimile mele... s- au prelins pe obraji și au lăsat liniște; Lacrimile tale... mi au ars inima si cugetul! Depărtarea mi- a ucis orice incercare și... lacrimile noastre nu

SNserrena nicoleta

0

0

A venit ușor..nesigură pe ea, Din împletirea Unui purpuriu de răsărit Și-a porumbelului de pace Culoare. Timid, a așternut covor de clopoței, Parfum de floare. Nu știi de vine

SNserrena nicoleta

0

0

Azi am ieșit la plimbare dincolo de mine și de nori; Am trecut hotarul infinit al ființei mele...și te-am regăsit... Firavă, tremurând în destin agățată de

SNserrena nicoleta

0

0

Mereu in perimetrul meu restrans, liană a lumii mele in tine, schimonosită sau..lălîie, ori soare în adânc, tresari oglindă...vie! Mi-e teamă să te mai întreb ce cauți în

SNserrena nicoleta

0

0