Poezie

școlarii

manualul elevului

1 min lectură·22 septembrie 2009

Mediu

Clopoțelul obosit se așterne în visare!

Vrăbiuțele gureșe, sunt gata de plecare,

Soarele alintă, plete , scuturate, de cireș,

Norul pestriț dispare, într-un vesel iureș.

Iederă parfumată poarta o cuprinde!

Toamnă senină e pe buzele zâmbinde

E adiere, omogenizând sunete zglobii

Cu tril de fructe coapte, in mână de copii.

Liniște dureroasă cuprinde necuprinsul!

Copiii sunt departe; dar stai..se-aude plânsul

Scâncind de teamă și cruntă rătăcire

A unui ghem de suflet , chemare de iubire.

Nu-i nimeni să o vadă, ascunsă între flori!

Codițele-și scutură de plânsul cu fiori

Nu știe unde-i casa, nu i nimenea cu ea

și lacrimi o apasă și viața-i pare grea!

Tu suflet trist , curat ca raza blândă

E doar o întâmplare, ființa ta plapândă

Nu-i părăsită. Privește, ai în jur, priviri,

Cuvinte calde , lacrimile tale sunt deja amintiri!

001.857

serrena nicoleta. “școlarii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serrena-nicoleta/poezie/13907316/scolarii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.