Poezie
prizonieri
1 min lectură·
Mediu
Prizonierii unei celule numită simplu
Viață
Þintind descătușarea intr-un final smintit
Plusând eliberarea in pâcla ca o ceață
Pe mize de o clipă cu mult prea mult
Plătit.
Metaforă stupidă căci zenitu-i efemer
ai cui ochi văd realul ,ai mei, ai tăi
ai tuturor?!
Noi ne-am creat o lume din veșnicul eter
În forme concepute,în gânduri translucide,
O lume meteor!
Cine ne sunt gardienii? Cine închide
ușa?
Ale cui sunt urmele din pașii ce-i urmăm?
Cine întinde sfoara înfrânând păpușa?
Al cui e oare filmul ce noi actori
Turnăm?!
002125
0