Poezie
toamne
1 min lectură·
Mediu
Am întrebat vântul de ce plânge
Și mi-a răspuns cu lacrimi de ploaie
Am vrut să știu cine, ascuns, strânge
Curcubeul , seninul și ziua vioaie;
Am căutat postavul verde și pur
Din limpezimea apelor , oglindă,
Parfum suav al florilor, în jur,
Stele cercei, în a cerului grindă!
Dar am găsit rugina depusă
Pe negura casei din inima mea,
Pod dinspre vara fierbinte, apusă,
Spre liniștea iernii, albă și grea.
Am găsit în veșnic ,nocturn popas
Tresărirea stearpă, a unui trecut
Vibrănd cuvinte nonsens, fără glas,
În pas greoi spre necunoscut!
Toamnă, doamnă-n văl de brumă
Mi-ai găsit poteca leneș , șerpuită
Valul râului ,străbătând în spumă
Piatra timpului ,semeț, neclintită!
022385
0