concluzie

De-ar fi să nu te mai iubesc Cât m-aș urî pntru ce-a fost Pentru tot jocul fără rost Pentru intensul ce-l trăiesc. Atunci în gând fugar și trist M –aș ghemui să mă ascund Și amintiri le-aș facer scrum Să pot să fiu, să mai exist. Jarul din ochi l-aș domoli Cu apa mării, munți trufași, Oglinzii nu i-aș mai zâmbi Iar, îngeri, n-ar mai fi poznași. De-ar fi să nu te mai iubesc Slăbiciunea-mi o splendoare În propriul Eu, n-ar mai fi soare, De grele gânduri să roșesc Și m-aș strivi cu timpul greu În al meu zid să mă zidesc Ofrandă scutului zeiesc de-ar fi...