umbre

Înfășurată-n umbră, prin viață mă strecor ecou, în valea sumbră, pe aripi de cocor. Ce naște eternitatea? Crâmpei de vis si dor, cântând seninătatea, o mască a mimilor. În antiteze, soarta, vibrând de râs nebun, adesea, închide poarta pierzându-te pe drum. E totul o relicvă ce, cu înnoit parfum, de muritoare tigvă, mai dăinuie și-acum. De am trezit lapona cu sufletul zâmbind e veșnic riga, urna de umbre, vis strivind.