zbucium

Contraste rătăcite În frământări nocturne Ce vin Din dimineți rănite Din pași fară de urme. Cântec de lebădă În vuiet de cascadă Lacrima-i Furtună searbădă Ochii nu pot sa vadă. Nu-s aripe de înger Gândirea-i cea ce iartă Inima-i Tribut iernii cu ger Furtună fără poartă. De cerul mi-ar fi spus Că sufletul e crud Stele Coborând de sus Scaldate-n galben nud N-aș fi crezut! În gând curat Împăcarea se-nfiripă, Totul Din adânc creat Se spulberă-ntr-o clipă!