amurg

Seninul roșiatic se afundă maiestuos, vălurind acorduri de vechi menestrel; întinderea-i una, descinzând din frumos bucată din Eden, dăruită de El. Clepsidra trufașă adoarme suflarea, incert pare totul în umbre visând, rătăcitor singuratec, ce-și caută cararea e luna, pe cer, suav surâzând. O trenă de stele sclipind amorțit, oglinda în ape legendare și reci cu chipul lui Hagen,trist și mocnit spaime cuprind în gânduri seci. Pierdut în falduri, strop de argint, șovăielnic , sfios culcușul își caută, fluturaș , vrăjitor cu puterea pălind, sculptat de pricepută daltă. Ochiul lui palid tresare dureros, căci zânele flori, curcubeu zămislit cupe-și închid în decorul curios, fără cuvinte, l-au părăsit.