o clipă

E suficientă o clipă de-adevăr, Ca edificii trainice să se încline, Să cadă precum o șuviță de păr Uitată –ntre pagini , de praf pline. Și joc se-nfiripă – diabolică minte Bolnavă –n idei, visănd confirmări duel de ași careu de chinte Tăceri răvăște din adâncuri de mări! Risipă e totul chiar și finalul De rost are jocul, nu-i noimă s-o spună e doar o soartă nebună rostogolind zarul, tot ea, aceea ce-nvârte norocul! i