întrebări

Când trupul e însângerat de spini, Când calea de urmat e noapte grea, Când soarele-i ascuns după arini, Și vise-s sfârtecate ,franjuri de catifea, Întrebarea țâsnește vifor aprins Pentru ce sunt toate câte dorești Vâlvătăi ce prin durere s-au stins Cât plătești pentru cât izbândești?! Prvești amțit de-adevărul terestru, Finalul strivit de indiferențe reci Rolul stabilit pentru mimul ecvestru, E calea prin găurile goale și seci. Poetul își pleacă cuvinte sublime Din gânduri balsam pentru „ a fi” În sens costeliv de-adevăruri infime Născut din sfielnic ,parșiv „ a trăi”!