e seară în sufletul meu

E seară în sufletul meu Și noapte se arată în zare, Și foc a lăsat Prometeu Dar noaptea din suflet mă doare! Făclii aș aprinde pe cer Din scântei de lacrimi amare, Câmp, înflorit de stele ce pier, Stropit, din seninnul țesut De lăcrămioare! În seara din inima mea Nu s lacrimi,nici stele de mare, E doar clepsidră în pustiirea Unui timp efemer, în univers, Munte de sare! Mi-e teamă de noapte, Dar, n-o pot opri din drum Cu aceleași gingașe șoapte, Chiar de le simt puterea Și-acum! E seară în noaptea vieții Poteca o știu pe de rost . O Mekă în zorii dimineții O umbră vie a ceea ce A fost!