Sergiu Burlescu
@sergiu-burlescu
Sergiu Burlescu Născut pe 15 aprilie, 1994. Locul nașterii, satul Isacova, județul Orhei, Republica Moldova. Email: sburlescu94@gmail.com
Sunt încântat că ați observat direcția în care încerc să merg.
Adevărul e că, în ultima vreme, simt cum m-am apropiat mai mult de vocea mea literară. Nu spun că e definitivă sau așezată — dar parcă începe să sune ca mine. Nu toți vor rezona cu acest drum nou, și mi-e clar că încă mai am stângăcii și zone de șlefuit, pe care voi încerca din răsputeri să le îndrept, de aceea sunt în locul potrivit pentru a o face.
Mai am și texte vechi, destul de diferite ca stil, pe care le voi publica treptat, ca să las timpul să le așeze singur.
Vă mulțumesc încă o dată pentru încurajare. E prețios când o persoană semnificativă vede că încerci să te transformi.
Cu respect și mare drag, va mai aștept!
Pe textul:
„Continuum: Cocon" de Sergiu Burlescu
„Anticreație” nu se referă la opusul creației, la distrugere sau negare, ci la senzația că impulsul creator se reciclează prin tot ceea ce este deja creat — o criză a procesului creativ care, paradoxal, duce la eliberare.
Vă mai aștept cu drag!
Pe textul:
„Anticreație " de Sergiu Burlescu
Poemul are o istorie aparte, a fost rescris de vreo 3 ori. Inițial era un text mult mai sec, care punea accentul pe concept. Ideea finală, acea „altă perspectivă de reinterpretare”, mi-a venit chiar înainte de culcare și apoi, în forma ei limpede, imediat după trezire, atunci când fluxul de gânduri este cumva altfel, neforțat. Am încercat să adopt acea perspectivă nouă asupra textului deja scris, iar de multe ori această abordare chiar ajută la găsirea vocii potrivite.
Vă mulțumesc mult pentru apreciere și, în special, pentru părerea dumneavoastră de "Recomandate". Apreciez enorm opinia dumneavoastră.
Pe textul:
„III. Nu eram nebuni — eram exploratori" de Sergiu Burlescu
Mulțumesc că exiști!
Mulți ani, Radio Agonia!
Mulți ani tuturor, numai realizări frumoase!
Pe textul:
„La mulți ani, România!" de Bogdan Geana
„dincolo de ecran se joacă dama de pică / pică". Joc și cădere, și pierdere, ca și cum dincolo de toată intimitatea blândă, cineva tot pierde ceva. Poate timpul, poate controlul, poate iluzia că poate ține distanța.
Pe textul:
„Ritual de seară" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„2,7 ceasuri" de Alexandru Manta
Pe textul:
„Jurnalul oniricului: Mesteacăn" de Sergiu Burlescu
Imaginea fântânii e genială tocmai că le cuprinde pe toate : apa care se adâncește, reflexiile cerului, lacrima care cade, stratul acela de mâl care vine odată cu timpul. E și izvor, și oglindă, și mormânt.
Și ceea ce rămâne cel mai puternic: „prea mult noroi”. Nu doar mult — prea mult.
E o elegie care lasă să privești în fundul fântânii și să înțelegi singur ce s-a pierdut acolo.
Poem care doare blând, ca ploaia din toamna aceea.
Pe textul:
„Înecare " de Nincu Mircea
Frumusețea izvorăște lin prin modul în care transformați iubirea într-un act de creaţie vizuală, pictată, codificată, sintetizată. Codul genetic ca paletă de culori e fascinant: fiecare nuanță pregătită pentru o literă, ca și cum iubirea ar fi o limbă care se scrie mai întâi în corp, în celule, înainte de a ajunge la cuvinte.
Și exact atunci când s-ar putea explica totul – „alfabet impecabil al simțurilor" – este păstrată tăcerea. Pentru că tușele vorbesc de la sine.
Un text care știe să se oprească exact când trebuie. Vă mulțumesc că l-ați scris!
Pe textul:
„eu" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Iarna se descompune în toate lipsurile mele" de Amur
Contrastul dintre "vafe fistic, trăncănind fără sens" și "eroi bitcoin / medaliaţi Rasdaq" este unul neliniștit și precis. Iar nostalgia transformată într-o constatare clinică a golului.
Și ideea că dragostea "se ondula în vibrații superbe / lipsite de script / pentru Chat GPT" - ironic și trist, mai ales că textul însuși devine un paradox: o poezie care strigă că poezia nu mai are loc, dar care există tocmai prin acest țipăt.
Pe textul:
„Content" de Diana Manaila
Simbolică apare discretă, dar puternică — de la dâra în formă de literă până la felul în care spaima și grija se transformă în gesturi mici, aproape domestice.
Și finalul - mângâierea mamei care te face "mai ușor decât umbra oricărei amintiri / și mai greu, oricum, decât oricare vină" - e pură poezie. E ceva profund adevărat în acest paradoxul.
Pe textul:
„A venit cu șosetele ude" de Doru Mihail
Da, poemul se manifestă împotriva momentului când repetarea golește în loc să umple. M-am gândit mult la diferența asta: când repeți ca să înțelegi mai bine versus când repeți până uiți de ce repeți.
Copiii care urmează dunga albă fără să sară lateral — m-a obsedat ceva timp, cum sistemele (orice fel de sistem) pot transforma curiozitatea în obediență doar prin repetare și supunere. Nimeni nu spune explicit "nu gândi" — în schimb impun repetarea până când energia se canalizează și întrebarea "de ce" nici nu mai apare.
Mulțumesc pentru lectură. Chiar dacă nu e printre textele pe care mizez cel mai mult, îmi confirmă că uneori merită să scrii și mai direct, fără să te ascunzi după imagini.
Pe textul:
„Imaginativ III" de Sergiu Burlescu
Un text foarte reușit.
Mulțumesc!
Pe textul:
„fiecare prognoză meteo ascunde în codurile de culori câte un psalm (ca și primul cuvânt din fiecare strofă)" de Bogdan Geana
Pe textul:
„lacrimă sadea la fereastra mea, ghici ploaie rece ce-i" de Bogdan Geana
Imagini reale au impact puternic și sunt de o brutalitate aparentă.
E un mod de a respira în realitatea unde toate straturile temporale și emoționale apasă constant simultan.
Imaginile poemului sunt "reale cu impact puternic" pentru că nu acceptă să fie doar imagini – sunt documente, fragmente de realitate brută care cer să fie recunoscute.
Pe textul:
„lacrimă sadea la fereastra mea, ghici ploaie rece ce-i" de Bogdan Geana
Îți mulțumesc mult pentru aprecierea imaginilor liturgice și dense.
Sunt încântat că textul a ars lent pentru tine.
Pe textul:
„Cromatica deșertului: Roșul păcatului" de Sergiu Burlescu
Cât despre „eresu’ ”: vă asigur că l-am folosit intenționat! Este un cuvânt arhaic și greu, dar mi s-a părut potrivit să îl alătur Păcatului și Eului – ambele având o rădăcină și o proveniență atât de primordială. În ciuda faptului că a fost derutant la început, a adus un strat de sens în plus.
Vă mulțumesc pentru generozitatea cu care ați primit acest „Roșu”!
Pe textul:
„Cromatica deșertului: Roșul păcatului" de Sergiu Burlescu
Jocul de-a ascunselea nu este doar un mecanism narativ, ci miza inițială a fost aceea de a transpune într-o confesiune laică și psihologică esența jocului de-a ascunselea cu Divinul.
Iar acel final, „Te-am găsit. poți să nu ieși.”, este punctul în care omul preia controlul jocului, ajungând la o acceptare paradoxală a acelei prezențe – o acceptă în tăcerea, cât și umbra în care s-a ascuns.
Încă o dată, apreciez enorm feedback-ul tău solid și generos.
Mulțumesc mult!
Pe textul:
„De-a ascunselea" de Sergiu Burlescu
Renunțarea la analiză este de fapt un pas spre omul-universal, total, complet și „întreg”. Așa este! Doar prin renunțarea la control ne putem racorda fluxurile existențiale la fluxurile armoniei și totalității.
Este o concluzie minunată și o interpretare plină de speranță pentru finalul poemului.
Îți mulțumesc pentru această viziune!
Pe textul:
„Antipsiholog" de Sergiu Burlescu
