sublimați(un)e
Am deschis sticla cu vin roșu. Am turnat în pahare liniștea dintre noi. Am așezat trandafirul în vază — fragilă speranța care o umplea, precum fiorul suspendat între noi. M-ai sunat să-mi spui că
Vremea mulsului sau cum să nu greșești turma
În loc de azi mă substitui cu grație din spațiul gol rămas între noi. Aș ridica coroana de jos — dar nu-i coroana mea. (și mă omoară câte puțin în fiecare dimineață) Trăiască regele. Regele a
Cromatica deșertului: Galbenul ispitei
Galben a înflorit prin mine cu lumina lui crudă săpând pete în soare. de sub crustele de piele arsă mi-a dezgropat rădăcinile n-am vrut să le văd. am smuls fructul am ezitat să mușc până când
Încapsulare
te-ai întrebat vreodată cum se anulează aerul? deschide-ți albumul cu treburi neterminate vei simți imediat cum ești absorbit între pagini dimensiunea regretelor se juxtapune celei a
III. Nu eram nebuni — eram exploratori
nu eram nebuni — nu ne-am detașat de vis dar de mintea care îl derula am surprins revelația că totul izvora din minte iar noi eram gândul emanat de o minte ce se auto-observa. am încercat să ne
Peronul 13
mereu-i aloc sub becul spart de la peronul 13 haina veche rămasă cu două decenii în urmă mirosind a ploaie. stă nemișcat așteptând trenul sau încă o încercare de a trăi mai încrezut printre cei care
Anticreație
Dumnezeu a făcut lumea în șase zile eu distrug o metaforă în șapte minute iar pe al optulea doresc să-l trăiesc demn. în loc de inspirație am doar degetele pătate de cerneală și ora trei dimineața
Spori
ține te rog sporii — nu-i împrăștia prin univers. orice intervenție neoficială poate duce lumea la criză. m-am ciocnit azi de o situație penibilă: ai vrut să mă tutuiești dar m-am făcut mort în
Drumul sub coastă
camera miroase a metal fierbinte și ulei de măsline pe masă Ana uitase caietul cu literele pătate de lacrimi și roase cu mâneca din graba exodului în potop. afară vântul împarte străzile în
Vânzătorul de iepuri
la intrarea în metrou un bărbat vindea iepuri în jobene și nu știam erau vii ori nu — îi aflam existența doar când îi trăgea de urechi afară. Ana voia să devină dansatoare la operă eu însă nu
Singurătatea irevocabilă
de când mâna s-a ridicat cerul s-a lăsat mai jos nu mai găsesc spațiu de răsuflat tot locul e deja plin cu pustiul fiecăruia. între pleoapă și lumina crudă / umedă nu e sens de
Cromatica deșertului: Verdele invidiei
Verde a crescut în mine iedera înnodându-mi coastele până când una a căzut — nu mai era a mea. coastele rămase mă strâng cu fiecare respirație. i-am privit și am simțit mustul lor curgând
II. Nu eram nebuni — eram exploratori
nu eram nebuni – nu mai puteam respira acolo unde sufletul e combustibil și monedă. într-o fermă de emoții rafinate frica e un vin rar iar iubirea — surplus pentru export. ne-am
Imaginativ III
orașul se trezește fără lumină iar din fiecare colț difuzoarele rostesc aceeași frază: repetați până la moarte. în fabrici oamenii rotesc la infinit aceleași gânduri până când brațele li se
Ultimul drum spre Polară
M-am ars. Cerul s-a pătat cu amintirile noastre 44 de zile curge sângele neîncetat și te-am rugat să nu-l mai crăpi de atâtea ori când te gândești la mine. Țipetele l-au golit. Suflete
Amurgul și Zorile
începem a ne modela câte puțin fiecare prin celălalt. ne sculptăm cu grijă și tandrețe. când ne este sete ne afundăm unul în altul până scoatem toată gingășia și ne udăm gurile cu
Pelerinaj în Noiembrie
noiembrie geometrie a frigului știe unde să apese durerea rămânând acolo fantomă în locul / momentul atingerii. aud vântul nebun fluierând prin structura de rezistență a corpului — straniu corpul nu
Cromatica deșertului: Roșul păcatului
Roșu izbucnise în mine carnea visului s-a descojit lăsând sângele să curgă în șoapte valul urcă și pătează onoarea. pe buzele crăpate roșul a încolțit dorință și pact m-am lăsat de el mușcat fruct
De-a ascunselea
mă așez pe marginea patului — zona de confort a unui sfârșit inevitabil trec zile / luni mă trec și eu exponat din galeria de nebuni închiși ermetic în propria celulă. sunetul din exterior al
Antipsiholog
diminețile deschid ochii îmi admir proiecțiile în oglindă: clinică personală bugetară laborator aseptic în draperii ambulante pereții șlefuiți până la deformare reflectă fiecare fisură fiecare
Dalí și Dante
În cafeneaua de la marginea orașului Nusqupolis timpul se scurgea din robinetul ruginit al coincidențelor distorsionate Dalí își scutură mustața ca pe o semilună topită — doar că îi rămân stele pe
Caleidoscop (4)
1. în acvarii se mută păsări și-și iau cu ele lintița să învețe a înota printre ferestre spulberând visele ai dat drumul la frigider și de-acolo au țâșnit pinguinii cu jobene la pradă și de s-or
Manualul fluxului intern
Garderoba în fiecare dimineață îmi verific buzunarele: din stângul — stația de tramvai respiră greu și curge prin gaura făcută cu degetul din dreptul — ticăie un ceas îmbolnăvit de imaginea găurii
Dilema clasică a dezintegrării
Vidul era o noapte fără lună un vid perfect. m-am așezat pe marginea unui șanț cu privirea pierdută în hăul înstelat. primul gând a fost o dizolvare latentă. sunt propagat în tot. fracțiune de
