Apocrif liminal
sunt lumina ieșită din locurile întunecate ale conștiinței rana fragedă deschisă în carnea nopții albe mă poartă spre centrul ce se învârte în jurul punctului orb din lumină precum ochiul neînchis în
SBSergiu BurlescuAur
scobind cu unghiile aurul atât de strâmt sub pleoapă tulpina ochiului se descojește și cade înăuntru Tu fără umbră nu-mi mai apăsa globul — mă doare neglijența lumii și lasă, te rog, un centimetru de
SBSergiu Burlescu4:45 Proiectorul pornește fără cusur dinaintea primei lumini
6:34 străinul din capătul drumului cumpără două pâini deși câinele lui s-a mutat în cimitirul de alături 8:23 Alisa șterge din telefon pozele cu bunica să facă loc fotografiilor de la
SBSergiu BurlescuSăptămâna a opta
Cheie — Oul trăiesc șapte ori același minut în înfruntare cu febra luminii cu unghiul genunchilor ascuțit față de pământ și invers pliat visurilor mele. locuiam simultan în șapte orașe
SBSergiu BurlescuNu eram nebuni – eram exploratori IV.
nu eram nebuni — am intrat prea departe în spatele cortinei lumina ne proiecta înainte de a-și lua forma iar acum ne arde pielea de adevărul revelat. universul nu se lasă cucerit. inimile sunt
SBSergiu BurlescuAutonomia unei revelații
nimeni nu îți va spune niciodată că libertatea-i stânca unde îl cunoști pe Prometeu — pragul care îl calci și pardoseala se surpă sub greutatea tălpilor arse de contemplare. frica mersului desculț
SBSergiu BurlescuIncubatorul
gongul devine intens — reverberațiile pun speranța pe loop de fiecare dată mai familiară mai confesivă mai intimă îmi marchează interiorul tranșant și mă descompun vegetativ în țărâna
SBSergiu BurlescuMonarhul
Nu. Refuz. Este inadmisibil ca sufletul să fie de unică folosință iar apoi să urce pe scara luminii treaptă cu treaptă curățindu-se până în Rai ori să coboare cu ascensorul în viteza
SBSergiu BurlescuCromatica deșertului: Convertire în Violet
Violet mi-a prins cerul în palme și l-a lipit de frunte — coroana fără cap. m-am autoîncoronat. îmi părea că sunt osul din care s-a născut lumina că sângele meu se scurge din ramura
SBSergiu BurlescuMoștenire : Liniștea de Odinioară
bunicul îmi lăsase în testament o cutie cu mărunțișuri. le numea gânduri încă negândite sigilate cu parafină și sângele regretelor abandonate pe linia frontului. i-am rupt sigiliul și-am simțit
SBSergiu BurlescuUltima intersecție spre piramida sensibilului: în sus doar beznă și eu pe dos
mi-ai dezvăluit într-o noapte după un amor intens că oamenii nu mai pot vorbi fără să ceară explicații. întrebările lor aveau colțuri intrau în tine ca obiecte așezate haotic. deseori făceai
SBSergiu BurlescuRepeR II: Ferestre etanșe
secvența 5 la capătul visului meu ești tu — construită din sârme care îmi oxidează legăturile slabe ale existenței. și nevroza ta — întărită de un mortuar încă viu în relații. din când în când mai
SBSergiu BurlescuPseudo-realitatea
Realitatea în care te-am pierdut rămâne nesuprapusă celei în care ai plecat. Prima: ploaia era frica diluată peste gestul meu de a te lăsa în estomparea curajului — te-am decorat cu tăcerea
SBSergiu BurlescuPact
bună beznă! ți-am adus în dar noaptea mea ora 3:15 armonia se rupe în death metal și capătă sens pe marginea paraliziei în somn. ți-am văzut silueta. acum… ține cadavrul naivității mele. mintea nu
SBSergiu BurlescuCadrul Caleidoscopic: Ambalaj
Lutul mutilat sub falduri de umbre [88] crește prin porii tulpinei ciuruite [9] mai greu în adânc mai neomenesc iar mătasea ce-l cuprinde își strânge rugina așteptărilor [32] și se-ntoarce în
SBSergiu BurlescuBeton și Apeiron
etajul 9 prin fereastra deschisă umbra lui Platon a ieșit din peșteră direct în smog. afară — aceeași peșteră enormă cu o fereastră în sus și alta în jos. roșu. vie și moartă în intervalul dintre
SBSergiu BurlescuRepeR I : Haine de seară
secvența 5 azi dimineață inventasem involuntar un cuvânt: netrimitere — actul de a compune un mesaj complet, cu virgule la locul lor, cu tonul calibrat și metrica perfectă, și a-l lăsa să existe în
SBSergiu BurlescuNelucid
3 dimineața: tăcerea lasă neglijent aripa de bronz pe ochii înveninați. mintea se deschide— adânc printre gene intră lumina rece a lunii singura pulsație a neliniștii. metronomul îmi
SBSergiu Burlescusublimați(un)e
Am deschis sticla cu vin roșu. Am turnat în pahare liniștea dintre noi. Am așezat trandafirul în vază — fragilă speranța care o umplea, precum fiorul suspendat între noi. M-ai sunat să-mi spui că
SBSergiu BurlescuVremea mulsului sau cum să nu greșești turma
În loc de azi mă substitui cu grație din spațiul gol rămas între noi. Aș ridica coroana de jos — dar nu-i coroana mea. (și mă omoară câte puțin în fiecare dimineață) Trăiască regele. Regele a
SBSergiu BurlescuCromatica deșertului: Galbenul ispitei
Galben a înflorit prin mine cu lumina lui crudă săpând pete în soare. de sub crustele de piele arsă mi-a dezgropat rădăcinile n-am vrut să le văd. am smuls fructul am ezitat să mușc până când
SBSergiu BurlescuÎncapsulare
te-ai întrebat vreodată cum se anulează aerul? deschide-ți albumul cu treburi neterminate vei simți imediat cum ești absorbit între pagini dimensiunea regretelor se juxtapune celei a
SBSergiu BurlescuIII. Nu eram nebuni — eram exploratori
nu eram nebuni — nu ne-am detașat de vis dar de mintea care îl derula am surprins revelația că totul izvora din minte iar noi eram gândul emanat de o minte ce se auto-observa. am încercat să ne
SBSergiu BurlescuPeronul 13
mereu-i aloc sub becul spart de la peronul 13 haina veche rămasă cu două decenii în urmă mirosind a ploaie. stă nemișcat așteptând trenul sau încă o încercare de a trăi mai încrezut printre cei care
SBSergiu Burlescu