Poezie
III. Nu eram nebuni — eram exploratori
1 min lectură·
Mediu
nu eram nebuni —
nu ne-am detașat de vis
dar de mintea care îl derula
am surprins revelația
că totul izvora din minte
iar noi eram gândul emanat
de o minte ce se auto-observa.
am încercat să ne citim atomii
să aflăm felul în care o emoție
se propagă prin timp
ca lumina
căutând să revină
la sursă
dar n-am reușit
iubirea nu se citește.
fragmente conștiente
decodificau jocul:
cu ochii acoperiți
de buzele celuilalt
în care întunericul
ar fi opacitate temporară
a luminii.
am renunțat la frică
ca la o haină ruptă
și goliciunea
ne-a arătat:
că eliberarea
vine prin recunoaștere.
ne-am întors
c-un zâmbet tăcut
printre oameni grăbiți
care își confundă reflexia
cu eul.
nu eram nebuni—
eram exploratori
pe căile interioare
pe care le-am pavat
înainte de a ne naște.
025
0
Nu mă pricep să analizez textul,
spun doar că m-a atins în inimă
explorarea asta în poezie...
Felicitări!