Expansiunea momentului lipsă: tăcerea din colț

ce îmi ascunde cerul?

am coborât în cameră prin ochiul de afară

nu mai ploua

aici noaptea nu plouă

pereții lipsiți de atingerea ta își lepădau varul

miroseam a frică și a vise ude

m-am îndreptat să aprind lumina

razele de sub haine se împrăștiau în toate colțurile

tăcerea stătea goală

lejer i-am pus pe umeri maioul meu din bumbac și ochiul coborî spre centru

mâinile îmi treceau prin perete

ori

pereții îmi erau extensii ale corpului

puteam să jur că ți-am văzut silueta în infraroșu

acolo, în colț timpul s-a oprit

luasem de pe pat cămașa în caro oversize

ți-am acoperit umerii pali

m-am aplecat să-ți sărut sânii țugui și m-ai fixat cu privirea

o simțeam pe pielea-mi tăbăcită de fiori

nu...

tu nu poți

e visul meu

și m-a aruncat din cameră afară în ploaie

pereții uzi și visul își leapădă iar varul

mă ascund de cer

am evadat din colț.