Expansiunea momentului lipsă: tăcerea din colț

ce îmi ascunde cerul?
am coborât în cameră prin ochiul de afară
nu mai ploua
aici noaptea nu plouă
pereții își lepădau varul
lipsiți de atingerea ta
începusem să miros a frică și a vise ude
m-am îndreptat să aprind lumina
sub haine...
nu le mai simțeam
razele se împrăștiau în toate colțurile
tăcerea stătea goală
i-am pus pe umeri maioul meu din bumbac
și ochiul coborî spre centru
mâinile îmi treceau prin perete
ori
pereții îmi erau extensiile corpului
puteam să jur
că ți-am văzut silueta în infraroșu
acolo, în colț
timpul s-a oprit
luasem de pe pat cămașa în caro oversize
ți-am acoperit umerii pali
m-am aplecat să-ți sărut sânii țugui
și m-ai fixat cu privirea
o simțeam din penumbră
pe pielea-mi bătută de fiori
nu...
tu nu poți
e visul meu
m-a aruncat din cameră afară, în ploaie
pereții uzi
și visul își leapădă iar varul
mă ascund de cer
am evadat din colț.