Adresa 369: Inspirat de „Tabla 669” (Jolanda László)
am închis ochii soarele îmi ardea pleoapele reci am lăsat înăuntru luna să-mi ocrotească alchimistul în lipsa mea și m-am desprins de materie. strada era îngustă prea îngustă pentru a-mi ține
Abraziv intelectual — mâna a treia 3
culoarea nu își găsi refugiu în ochii tăi ne consumă lent eu o mângâi discret de parcă prin rezonanță s-ar găsi ieșirea sclipitoare din lume. picătură cu picătură infinitul se scurge printre
Măduva Salcâmului
off coloana osoasă a lumii prin care ai alergat desculț și ți-ai șters tălpile moi de fiecare dată când murea vreun poet mi s-a oprit în gât disc peste disc os din os le scoți lent prin pielea mea
Expansiunea momentului lipsă: tăcerea din colț
ce îmi ascunde cerul? am coborât în cameră prin ochiul de afară nu mai ploua aici noaptea nu plouă pereții își lepădau varul lipsiți de atingerea ta începusem să miros a frică și a vise ude m-am
Accidental m-am îndrăgostit de capacitatea ta de a mă ancora în materie — forța de frecare a spiritului s-a anulat
până atunci existasem ca o prezență difuză rătăcind pe bulevardele reci ale Chișinăului — betonul îmi intra în plămâni și respiram neon pașii mei erau sterili pluteam periculos prin straturi subțiri
Scrisoare către Ami (I).
Mama ta a plâns prima dată când a văzut ziua de sâmbătă întinzându-și violetul pe margini — era 1987 și televizorul emitea experiență ontologică desprinsă din formula universală a zăpezii, iar tata
Abraziv intelectual — mâna a treia 2
atenți să nu atingem direct lucrurile. rareori le zicem emoții aproape niciodată sentimente. reciproc le împingem cu (și în) definiții. au toate ipostazele obiectelor subtil concepute după
Abraziv intelectual — mâna a treia
între extremități există o tranșă netedă. am venit nechemați — unica condiție a mesei mele de lucru. zgârii oglinda, o suprapun peste a ta, las dungi paralele, plec. întrebi: de ce? răspund: uită-te
Geometria sacră a unei tăceri sau prins la mijloc între simboluri
I. Lumina înainte de cuvânt cercul se învârte privirea-mi cade înăuntru — simt diferența între a cădea și a mă lăsa sedus de circumferință mereu privirea ta-i acolo tăcerea cât grosimea unui fir de
Continuum: Cocon
E timpul să ieși din cocon. Poți să-i spui halucinații, poți să-i spui brad de Crăciun; minunile așa sunt — se așteaptă, se umplu, se golesc. Sunt forme neuniforme, apă în stare proprie. Nu știm nici
Cognitive (1)
Pe ușa blocului, cineva mi-a mâzgălit numele cu un marker albastru și un smiley exact ca în Smile, de parcă viața mea ar fi un stick USB găsit în iarbă: îl deschizi doar din plictiseală, stai la
Jurnalul oniricului: Mesteacăn
15.19 | Notița 1 Ce poate fi mai strașnic decât atunci când secvențe din vis par atât de reale, încât se amestecă cu amintiri din viața de zi cu zi și dau peste cap întreaga coerență a evenimentelor
Doamna aceea I: Domestica apariție
Să-i zicem, doamna aceea sătui de oficialități, cu tot disprețul și cu sentimentul acela de a sfida cu o curiozitate incipientă direcționalul ei instinct de coordonare. Ea este geometria
Vizor
Antivizionarul Nimeni nu știe cine a venit primul: parcul sau cimitirul. Unii spun că arborii au crescut din oasele celor uitați, alții că mormintele au răsărit ca niște flori negre printre frunze.
Injectarea semnelor
Am vrut să termin cu cuvintele. Să pun un punct. Simplu, clar, rotund, nu forțat. Un punct pe „i” — dar el mi-a sărit în capătul propoziției. Iar exact când eram gata, apare virgula în față, agitată,
Geneza sau când EA își face apariția în viața mea
Era o dimineață de iarnă amoroasă. În vatră, două lemne împreunate își topeau extazul până când amorul înflăcărat le transcendea în cenușa din care, vara, urmau să înflorească doi crini roșii. Pe
