Abraziv intelectual — mâna a treia 3

culoarea nu își găsi refugiu în ochii tăi ne consumă lent eu o mângâi discret de parcă prin rezonanță s-ar găsi ieșirea sclipitoare din lume. picătură cu picătură infinitul se scurge printre noi mișcând vastul în afară care încetează să mai fie vast când intră în zona de confort. iar noi confundăm golirea cu liniștea păstrând luciul pentru extremele plate. am așezat nervurile în tot corpul și am numit-o geometrie sacră.