Poezie
Monarhul
1 min lectură·
Mediu
Nu.
Refuz.
Este inadmisibil
ca sufletul să fie de unică folosință
iar apoi să urce pe scara luminii treaptă cu treaptă
curățindu-se până în Rai
ori să coboare cu ascensorul
în viteza întunericului
spre Infern.
Ei spun
că întunericul ar fi mai rapid decât lumina.
(foamea aceasta mă sfâșie —
ce mă fac eu cu ea?)
Le refuz pe amândouă.
Le las tuturor celor
care simt nevoia unui capăt:
Raiul.
Infernul.
Două forme ale oboselii realului.
Dar eu —
eu vreau să mă topesc
în Oceanul energiilor cunoașterii
să renasc mereu prin praguri noi
de unde să pot atinge diferit lumina diferiților sori.
Monarhul
își deschise aripile și se avântă
în a patruzecea zi de zbor spre necuprins
strivit de uraganul pe care singur îl stârnise.
0123
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Burlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Burlescu. “Monarhul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14202494/monarhulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADistincție acordată
OAOttilia Ardeleanu✓Ipostaze antagonice. Raiul, iadul. Lumina, întunericul. Ridicarea la Cer, coborârea în cunoaștere. Sufletul să fie de unică folosință? Poate doar unicitatea. Creația adevărată înseamnă unicitate. Nu există decât asemănări pe care omul le atribuie cuiva care poate avea lucruri în comun. Dar, niciodată nu va exista un lucru identic cu altul, un suflet identic cu altul, o părere identică cu alta, un individ identic cu altul, ș.a.m.d.
0