RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
„Dacă nu ar fi existat” transmigrat de nașterea aleatoare în viață, l-ai „fi decupat” „din scrâșnetul unei dureri” și l-ai fi lipit pe iubire, ce deschide „colivia” pentru a elibera „pasărea” pasiunii, pentru ca ea să atingă cerul dragostei.
O iubire care are muzicalitatea unei „viori”, consistența extazului și formele plenitudinii, își face din poezie sălaș permanent.
O iubire care are muzicalitatea unei „viori”, consistența extazului și formele plenitudinii, își face din poezie sălaș permanent.
Pe textul:
„dacă n-ai fi existat" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextDacă „muntele luminii” ar fi transplantat de divin în realitate, vom urca pe el pentru că în vârf ne așteaptă răsplata, un portal care ne duce către rai, până atunci însă orbecăim „spre nicăieri”, ne împleticim înspre niciunde, „păgâni” și profani imitând jalnic și prost sfințenia și sacrul, căci în imoralitatea noastră nu le înțelegem sensurile și valențele.
Tot mi se pare o poezie clasică, însă cred că ai putea să scrii și poeme moderne.
Tot mi se pare o poezie clasică, însă cred că ai putea să scrii și poeme moderne.
Pe textul:
„La cârciuma cu sonete" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextCÃTÃLINA
Mulțumesc că ai pătruns în celelalte dimensiuni existențiale ale iubirii, care sunt mai importante d.p.d.v. al amplitudinii și al efectelor benefice asupra oamenilor, permițând o empatie între ei.
Comentariul tău este profund, se apropie de esența poeziei.
IOAN
Plăcerea, de orice tip ar fi ea, carnală, vicioasă sau spirituală, are efecte pozitive asupra omului, inducând satisfacția, bună-dispoziția și cheful de viață.
Prezența ta mi-a stârnit bucuria, văzută ca o plăcere elevată, rafinată.
Mulțumesc că ai pătruns în celelalte dimensiuni existențiale ale iubirii, care sunt mai importante d.p.d.v. al amplitudinii și al efectelor benefice asupra oamenilor, permițând o empatie între ei.
Comentariul tău este profund, se apropie de esența poeziei.
IOAN
Plăcerea, de orice tip ar fi ea, carnală, vicioasă sau spirituală, are efecte pozitive asupra omului, inducând satisfacția, bună-dispoziția și cheful de viață.
Prezența ta mi-a stârnit bucuria, văzută ca o plăcere elevată, rafinată.
Pe textul:
„Paradoxuri 25,26" de razvan rachieriu
0 suflu
Context„În rai” se ajunge pe cont propriu, nu poți avea încredere în oamenii care-și văd de interesul personal și calomniază fără niciun motiv rațional, doar Dumnezeu e imparțial, căci judecă de deasupra teluricul de jos, însă și acesta are alte probleme cu alte planete pe care le guvernează.
„Tristețea” care „s-a furișat” în tine, „ca o bufniță ce se ascunde în vizuina părăsită”, îți induce o „viață anapoda”, punând în evidență „zilele în care nu-ți iese nimic”.
„Tristețea” care „s-a furișat” în tine, „ca o bufniță ce se ascunde în vizuina părăsită”, îți induce o „viață anapoda”, punând în evidență „zilele în care nu-ți iese nimic”.
Pe textul:
„ce-aș vrea să mai fiu cînd voi crește mare" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Context„Sortezi răbdător furtunile”, pe cele maxime le „păstrezi” pentru tine, pentru a-ți curăța complet mizeriile, însă în cazul vulgului, și furtunile mici îl bulversează și debusolează, vrei să-ți „disloci comunul”, banalul și stereotipul „din epiderma lumii”, care a căpătat excrescențe dizgrațioase, și nici „sub reflectoarele” vieții nu poți vedea „misterele” ermetizate în esoteric.
„Alegoria materiei” alungă „nimicul” în spațiile vide, iar „sinonimul misterului” e minunea, și antonimul lui e teluricul.
„Alegoria materiei” alungă „nimicul” în spațiile vide, iar „sinonimul misterului” e minunea, și antonimul lui e teluricul.
Pe textul:
„Pre moarte călcând botezat în vocală" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextCe „fericire” poate exista „când pictezi ferestre în mormânt”, pentru a oferi morților lumina de care duc lipsă, o fericire s-ar putea naște, însă împuținată de suferință, dacă ai picta vitralii în basilica sufletului, căci credința nu prisosește, nu e superfluă, te leagă de Dumnezeu și din aceste conexiuni se nasc avatarurile.
„Viața ți-a sărutat părintește fruntea și te-a trimis în ruinele acestui trup”, care se poate revitaliza absorbind energiile subtile ale poemului, care este pentru neofiți un „cal sălbatic”.
„Viața ți-a sărutat părintește fruntea și te-a trimis în ruinele acestui trup”, care se poate revitaliza absorbind energiile subtile ale poemului, care este pentru neofiți un „cal sălbatic”.
Pe textul:
„Calul sălbatic" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context„Cu ce viteză ar trebui să alerg pe apă ca să nu mă scufund ?”, cu viteza reușitelor și succeselor într-o viață cu fluxuri și refluxuri, cu continuitate și discontinuitate, cu sincronizări și desincronizări, căci „ezitările”, eșecurile și dezamăgirile te cufund în apa imundă și fetidă a renunțărilor crase.
Poezia a urcat temperatura „gerului mental”, însă nu înțeleg de ce „scrii fără să știi ce scrii”, ca și cum ai pune cuvintele în „sicriu”, când lor le stă bine în lumină.
Poezia a urcat temperatura „gerului mental”, însă nu înțeleg de ce „scrii fără să știi ce scrii”, ca și cum ai pune cuvintele în „sicriu”, când lor le stă bine în lumină.
Pe textul:
„ezitare" de serban georgescu
0 suflu
Context„Cei ce știu să aștepte”, își fac din răbdare crez și rost existențial, au ambiția de a crede în împlinirea dorințelor și pentru asta își fac din timp un prieten, iar „lucrurile bune se întâmplă celor ce nu așteaptă nimic”, căci Dumnezeu „le dă pe toate”, ne oferă totul, însă oamenii nu au clarviziunea de a le face vizibile, de a le insera în concret și cotidian.
Poezia ta e specifică și specială, are o frumusețe inefabilă, îmbinând confesiunea cu religia și cu reflecțiile.
Poezia ta e specifică și specială, are o frumusețe inefabilă, îmbinând confesiunea cu religia și cu reflecțiile.
Pe textul:
„ce-aș vrea să fiu cînd voi crește mare" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place și apreciez că ai folosit neologisme în poezie („lumeni”, „pixeli”), ce îi conferă poemului un aer elevat.
Iubirea nu pune niciodată, atâta timp cât se manifestă deplin, virgule sau puncte, căci ea aglutinează două vieți și două suflete prin actul erosului, însă, așa cum ziua are și lumină și întuneric, la fel iubirea nu este continuă, are fluxuri de lumină și refluxuri de întuneric, căci iubirea poate fi „basm”, magie, vrajă sau bolgie.
Iubirea nu pune niciodată, atâta timp cât se manifestă deplin, virgule sau puncte, căci ea aglutinează două vieți și două suflete prin actul erosului, însă, așa cum ziua are și lumină și întuneric, la fel iubirea nu este continuă, are fluxuri de lumină și refluxuri de întuneric, căci iubirea poate fi „basm”, magie, vrajă sau bolgie.
Pe textul:
„poem diurn" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context„Orice cuvânt iese translucid” în frigul iernii, înghețat „la 0 grade”, iubirea zgribulită ascultă înspăimântată „haita de lupi” a urii, „iarna” devine sculptor și scrijelește „flori de gheață” pe ferestre, pe „obraji” și pe mașini.
„Diminețile” iarna se scoală mai târziu, învelindu-se în pătura luminii leneșe care doarme mai mult, iar „ninsoarea ia sufletele pe nepregătite și le dă de-a dura prin alb”, și atunci chemi viciul plăcerii care ia forma unei „cafele” aburinde.
„Diminețile” iarna se scoală mai târziu, învelindu-se în pătura luminii leneșe care doarme mai mult, iar „ninsoarea ia sufletele pe nepregătite și le dă de-a dura prin alb”, și atunci chemi viciul plăcerii care ia forma unei „cafele” aburinde.
Pe textul:
„Dragostea în timpul iernii" de Angi Cristea
0 suflu
ContextViața se învârte ca un „titirez” în jurul iubirii, inundată de „visuri roz”, care apoi decad în deziluzii și se sfărâmă într-o „minciună”, care „epuizează sursa luminii” erosului, căci „viața-i iubire cât sângele-i cald și el nu știe ce-i hibernarea”.
Dacă iubirea se retrage în indiferență, dispreț și resentimente, „cetatea” în care trăiau doar „doi” legați de firul luminos al iubirii, „pare pustie”, iar suferința a luat chipul refuzului și al depărtării.
Dacă iubirea se retrage în indiferență, dispreț și resentimente, „cetatea” în care trăiau doar „doi” legați de firul luminos al iubirii, „pare pustie”, iar suferința a luat chipul refuzului și al depărtării.
Pe textul:
„visul roz" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextȘTEFAN
Te mai aștept cu bucurie spirituală să focusezi cu privirea paradoxurile personale, îți rezerv un loc numai al tău în care să-ți desfășori comentariile.
Te mai aștept cu bucurie spirituală să focusezi cu privirea paradoxurile personale, îți rezerv un loc numai al tău în care să-ți desfășori comentariile.
Pe textul:
„Paradoxuri 23, 24" de razvan rachieriu
0 suflu
Context„Cuvintele te urmăresc ca un câine lihnit”, încerci să faci abstracție de ele, „gândindu-te la ceva frumos”, în care să se activeze „premonițiile” benefice, însă nu poți să scapi de cuvinte și atunci le scrijelești pe pagina albă, într-o camee lirică.
Uneori libertatea neasumată te poate duce la „disperare”, care te împinge să faci lucruri absurde, de pildă să „alergi pe stradă cât poți de tare”, iar în ochii celorlalți pari un dezaxat.
Uneori libertatea neasumată te poate duce la „disperare”, care te împinge să faci lucruri absurde, de pildă să „alergi pe stradă cât poți de tare”, iar în ochii celorlalți pari un dezaxat.
Pe textul:
„like a famous line" de mihai amaradia
0 suflu
ContextDe tine depinde să transformi „inegalabila eroare” într-un adevăr confortabil, fără fisuri, fără erori, cu rol de panaceu, dacă se inserează în minciuni, falsități și artificial, însă pentru unii e prea copleșitor și covârșitor să facă din viață o fracție, în care la „numitorul comun” să fie „adevărul”, iar la numărător variabilele numite oameni, căci „iluziile sunt flori de oferit la ceremoniile funerare”.
Poezia circulă cu siguranță între „nimicul etern” și un „magic” „infinit”.
Poezia circulă cu siguranță între „nimicul etern” și un „magic” „infinit”.
Pe textul:
„trăiesc într-o inegalabilă eroare" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextToți purtăm povara păcatelor, viciilor, tarelor, într-o viață care ne refuză fericirea atunci când o dorim, și care este gata să ne-o ofere, când deja am ajuns blazați, sceptici și pesimiști, însă sexul nu este un păcat, este un dar divin, atunci când are în miezul lui moralitatea, fidelitatea și tandrețea.
„Neuronii morți” pot fi înlocuiți cu unii vii, atâta timp cât nu suntem atinși de senilitate.
„Neuronii morți” pot fi înlocuiți cu unii vii, atâta timp cât nu suntem atinși de senilitate.
Pe textul:
„tatuaj" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context„Singur la geam”-
între mine și realitate
se interpune lumina.
„Dincolo de geam”-
soarele și-a scos un dinte
cu firul unei raze.
„Singur la geam”-
fluidul nopții
mi-a picurat pe pleoape.
Dacă aș uni cele trei haik-uri, le-aș da ca titlu „singurătatea”, pe care aș fi vrut s-o desfășori liric mai amplu, mai profund și mai expresiv.
între mine și realitate
se interpune lumina.
„Dincolo de geam”-
soarele și-a scos un dinte
cu firul unei raze.
„Singur la geam”-
fluidul nopții
mi-a picurat pe pleoape.
Dacă aș uni cele trei haik-uri, le-aș da ca titlu „singurătatea”, pe care aș fi vrut s-o desfășori liric mai amplu, mai profund și mai expresiv.
Pe textul:
„Singură la geam" de Dan Norea
0 suflu
ContextVizualizezi „timpul” prin viziuni esoterice, până spre capătul lui în care se prefigurează veșnicia, și „zâmbești necuprinsului” în care ai vrea să te metamorfozezi, pentru a avea un corp nemărginit, și „învârți acele ceasornicului în sens invers”, pentru a ajunge la vârsta „copilăriei”, cea mai ușoară, fără griji și probleme și cea mai frumoasă vârstă, influențată de ludic.
Amintirea te „plimbă pe poteci de demult”, prin meandrele copilăriei, în care ai dori să trăiești veșnic, prin siderarea și suspendarea timpului.
Amintirea te „plimbă pe poteci de demult”, prin meandrele copilăriei, în care ai dori să trăiești veșnic, prin siderarea și suspendarea timpului.
Pe textul:
„poem cu aripi și ceasornic" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCel mai mult mi-a plăcut secțiunea finală :
„ei nu știu nici acum că
prin fiecare palmă trece un drum
pe fiecare drum un suflet
prin suflete viața ca o boală mortală
înfășurată în atâtea necunoscute”.
Oamenii sunt „copii mari”, cu maturitatea o aură a gândirii, „nu capitulează încă” în fața asalturilor vicisitudinilor, și „pândesc” să pescuiască boala din corp, pentru a hrăni angoasele cu ea și pentru a lăsa sănătatea să curgă continuu ca un râu curat.
„ei nu știu nici acum că
prin fiecare palmă trece un drum
pe fiecare drum un suflet
prin suflete viața ca o boală mortală
înfășurată în atâtea necunoscute”.
Oamenii sunt „copii mari”, cu maturitatea o aură a gândirii, „nu capitulează încă” în fața asalturilor vicisitudinilor, și „pândesc” să pescuiască boala din corp, pentru a hrăni angoasele cu ea și pentru a lăsa sănătatea să curgă continuu ca un râu curat.
Pe textul:
„bărbații pe care i-am iubit" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context„Trupul tău e o încăpere” în care s-au înmagazinat cuvintele înfășurate într-o iubire ce „se consumă rapid ca un pahar de vin fiert”, dezlegând „prejudecățile” prinse în coerciții și „apropiind sufletele rătăcite”.
Dacă „oamenii ar efectua ieșirea din timp”, lucru de care mă îndoiesc, ne-am pierde coordonatele temporale în care este înscris graficul ființial, iar nefiindul ar fi cunoscut prin „ritualuri ezoterice”.
Dacă „oamenii ar efectua ieșirea din timp”, lucru de care mă îndoiesc, ne-am pierde coordonatele temporale în care este înscris graficul ființial, iar nefiindul ar fi cunoscut prin „ritualuri ezoterice”.
Pe textul:
„mi-a înghețat lumina înlăuntru" de catalina marincas
0 suflu
ContextIubirea, ca un alchimist, preface întunericul în „lumină”, pe care o așază în „suflet”, pentru a fi păstrată și protejată de „umbrele” care se strecoară intempestiv în zonele locuite de entitățile luminii.
„Cuvintele” părăsesc „tăcerile ascunse”, colonizează aerul cu sunete și poeziile cu litere aglutinate în înțelesuri profunde, multiple, iar „fericirea” se ascunde în „noaptea” cosmică eternă, așteptând lumina siderală pentru a se revela.
„Cuvintele” părăsesc „tăcerile ascunse”, colonizează aerul cu sunete și poeziile cu litere aglutinate în înțelesuri profunde, multiple, iar „fericirea” se ascunde în „noaptea” cosmică eternă, așteptând lumina siderală pentru a se revela.
Pe textul:
„Cuvintele se repetă-n tăceri ascunse" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context