Calul sălbatic

Elena, semnul tău mă bucură.
Mulțumesc pentru modul în care ai receptat poemul.

Ce „fericire” poate exista „când pictezi ferestre în mormânt”, pentru a oferi morților lumina de care duc lipsă, o fericire s-ar putea naște, însă împuținată de suferință, dacă ai picta vitralii în basilica sufletului, căci credința nu prisosește, nu e superfluă, te leagă de Dumnezeu și din aceste conexiuni se nasc avatarurile.
„Viața ți-a sărutat părintește fruntea și te-a trimis în ruinele acestui trup”, care se poate revitaliza absorbind energiile subtile ale poemului, care este pentru neofiți un „cal sălbatic”.

Răzvan, mulțumesc pentru comentariul elaborat.