Poezie
Calul sălbatic
1 min lectură·
Mediu
siluete prelungi în brazdele zăpezii
la periferia orașului
”once upon a december”
viața mi-a sărutat părintește fruntea
și m-a trimis în ruinele acestui trup
am strâns în pumn vers după vers
le-am ascuns uneori sub clopot
să răsune în zorii lui april
există fericire când pictezi ferestre
în mormânt
și muzica e tot ce rămâne din ultimul sărut
când bate toaca prelung peste punți ridicate din nimic
îți spui că dimineața așază cadavrul iubirii
în răsaduri la răspântie de drum
te hrănesc din colții de gheață ai cuvântului
înfig târziu țurțuri în singurătate
cu precizia fotografului
care așteaptă lumina ca o săgeată în gura cerului
nanosecunde de extaz
apoi poemul se întoarce ca un făt în pântec
gata să iasă în lume
cu buza de jos
ca o semilună răsturnată
există fericire dincolo...
când te rup precum o anafură
și viața rămâne calul sălbatic
pe care-l încalec în zori
gonind peste cuvinte.
046.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Calul sălbatic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14087024/calul-salbaticComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
EKelena katamira✓mi-a placut atmosfera poemului tau, devine impactant incepand cu "exista fericire cand pictezi ferestre in mormant", si tot ce vine dupa .
0
MBElena, semnul tău mă bucură.
Mulțumesc pentru modul în care ai receptat poemul.
Mulțumesc pentru modul în care ai receptat poemul.
0
RRCe „fericire” poate exista „când pictezi ferestre în mormânt”, pentru a oferi morților lumina de care duc lipsă, o fericire s-ar putea naște, însă împuținată de suferință, dacă ai picta vitralii în basilica sufletului, căci credința nu prisosește, nu e superfluă, te leagă de Dumnezeu și din aceste conexiuni se nasc avatarurile.
„Viața ți-a sărutat părintește fruntea și te-a trimis în ruinele acestui trup”, care se poate revitaliza absorbind energiile subtile ale poemului, care este pentru neofiți un „cal sălbatic”.
„Viața ți-a sărutat părintește fruntea și te-a trimis în ruinele acestui trup”, care se poate revitaliza absorbind energiile subtile ale poemului, care este pentru neofiți un „cal sălbatic”.
0
MBRăzvan, mulțumesc pentru comentariul elaborat.
0