La cârciuma cu sonete

Dacă „muntele luminii” ar fi transplantat de divin în realitate, vom urca pe el pentru că în vârf ne așteaptă răsplata, un portal care ne duce către rai, până atunci însă orbecăim „spre nicăieri”, ne împleticim înspre niciunde, „păgâni” și profani imitând jalnic și prost sfințenia și sacrul, căci în imoralitatea noastră nu le înțelegem sensurile și valențele.
Tot mi se pare o poezie clasică, însă cred că ai putea să scrii și poeme moderne.