Poezie
tăcerea e când în mine adoarme copilul
1 min lectură·
Mediu
în mâhnirea de sine caut
un hristos hrănitor
să umple prin credință
mațele mele vidate de foamea
fluturilor dăinuitori acolo
auzul mi-e plin de înfometate șoapte
cumva mă conectez
la perfuzii cu lapte de mamă
al tău e prea erotic în templul căutării
de dumnezeu
pleoapele osemintelor mele
se sting peste stele
pun gura la țâța speranței
tăcerea e când în mine adoarme copilul
într-un orizont recomandat
spre isprăvire de către felcerul
durerilor de gânduri
neuroni viguroși plantează puieți de amintire
uneori e calviție pe scalpul suferinței
012.951
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “tăcerea e când în mine adoarme copilul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14087115/tacerea-e-cand-in-mine-adoarme-copilulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

„Auzul ți-e plin de înfometate șoapte”, și ai vrea din când în când ca acestea să dispară în vacuumul minții, unde „neuroni viguroși plantează” germenii inteligenței, și aș vrea să împărțim „suferința” cu „calviție” în corpusculi de gânduri, pentru a o face să tindă către 0.