Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

tăcerea e când în mine adoarme copilul

1 min lectură·
Mediu
în mâhnirea de sine caut
un hristos hrănitor
să umple prin credință
mațele mele vidate de foamea
fluturilor dăinuitori acolo
auzul mi-e plin de înfometate șoapte
cumva mă conectez
la perfuzii cu lapte de mamă
al tău e prea erotic în templul căutării
de dumnezeu
pleoapele osemintelor mele
se sting peste stele
pun gura la țâța speranței
tăcerea e când în mine adoarme copilul
într-un orizont recomandat
spre isprăvire de către felcerul
durerilor de gânduri
neuroni viguroși plantează puieți de amintire
uneori e calviție pe scalpul suferinței
012.951
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “tăcerea e când în mine adoarme copilul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14087115/tacerea-e-cand-in-mine-adoarme-copilul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Când ești cuprins de „mâhnire” și posomoreala aduce cu ea supărări succesive, obnubilând ființarea, vrei ca prin „credință” să-ți „umpli” golurile, iar în viscere stă „foamea” de plăceri și satisfacții, căci acestea multiplică celulele endorfine inundând corpul cu bună-dispoziție.
„Auzul ți-e plin de înfometate șoapte”, și ai vrea din când în când ca acestea să dispară în vacuumul minții, unde „neuroni viguroși plantează” germenii inteligenței, și aș vrea să împărțim „suferința” cu „calviție” în corpusculi de gânduri, pentru a o face să tindă către 0.
0