Poezie
poem diurn
1 min lectură·
Mediu
ce nu se poate stinge cu ochii
alunecă-n Lumină
sub pleoape întunericul e acasă
sorbeam cafeaua târzie
nu puneam virgulă între mine și tine
lumenii strângerii în brațe
sub pixeli ne încadrau în aceeași ramă
popa șovăia
noi n-am zis nici da nici ba
nelogodiți alergam printr-o viață împreună
ne zornăia în suflete Lumina
ochii ne suiau până-n pântecul dimineții
ziua țâșnea de sub ceață
și-acum se mai povestește basmul
unirii prin iubire
basmul stă atârnat în desagă
la ivirea noastră
popa zdruncină păhărelul spre gură
toridele grade ale licorii
îi varsă vara în mațe
012.228
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “poem diurn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14087051/poem-diurnComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iubirea nu pune niciodată, atâta timp cât se manifestă deplin, virgule sau puncte, căci ea aglutinează două vieți și două suflete prin actul erosului, însă, așa cum ziua are și lumină și întuneric, la fel iubirea nu este continuă, are fluxuri de lumină și refluxuri de întuneric, căci iubirea poate fi „basm”, magie, vrajă sau bolgie.