Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

tatuaj

1 min lectură·
Mediu
sunt păcătuit, Doamne,
pe trupul meu de către Femeie
ce nu cerea bir
dar Păcatul mi-l dădea înapoi
aruncă-l la sărmani
dacă nu ai ce face cu el
zicea
până gura lumii i se răcea
de-atâtea transmisii de la neuroni morți
și tot pe-atâtea de bătăi la porți
porți
nume de Marie
dar te comporți ca o prăvălie
unde oricine poate lua neuronii morți
pe degeaba,
se vede treaba
cu sânge crist că-i îndoită graba
022.468
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
75
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “tatuaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14086978/tatuaj

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Toți purtăm povara păcatelor, viciilor, tarelor, într-o viață care ne refuză fericirea atunci când o dorim, și care este gata să ne-o ofere, când deja am ajuns blazați, sceptici și pesimiști, însă sexul nu este un păcat, este un dar divin, atunci când are în miezul lui moralitatea, fidelitatea și tandrețea.
„Neuronii morți” pot fi înlocuiți cu unii vii, atâta timp cât nu suntem atinși de senilitate.
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
umbra senilității mă cam umbrește,
nu ține cont de vârstă... :)

Pentru mine însă Senilitatea mi-ar un binecuvântat Templu
din urma unei viețuiri păcătoase, lipsită de moralitate,
iar Azi puternic zbuciumată-n Introspecție de Amintire...

Mulțumesc pentru semn.
0