mi-a înghețat lumina înlăuntru

„Trupul tău e o încăpere” în care s-au înmagazinat cuvintele înfășurate într-o iubire ce „se consumă rapid ca un pahar de vin fiert”, dezlegând „prejudecățile” prinse în coerciții și „apropiind sufletele rătăcite”.
Dacă „oamenii ar efectua ieșirea din timp”, lucru de care mă îndoiesc, ne-am pierde coordonatele temporale în care este înscris graficul ființial, iar nefiindul ar fi cunoscut prin „ritualuri ezoterice”.

Mulțumesc Răzvan! Ieșirea din timp/ fantasticul este o temă pe care o întâlnim în special la Mircea Eliade, dar și la Vasile Voiculescu. Mi se pare un domeniu captivant, hipnotizant chiar.

sauna își zice hotel de gheață
nu-mi rămâne decât să cred că e doar un alint
de pisică birmaneză speriată
de semnele intrării în rut
pe de altă parte
desprinderea de realitate prin joc de cuvânt
e un început de trăire-n fantastic
dar dat rar poeților atuncea când sunt...

interesant poem. mi-a plăcut. Ioan.

Vă mulțumesc domnule Postolache pentru reușitele versuri, inspirate de hotelul de gheață și realitățile fantastice ale poeților. Vă mai aștept!