mansarda

mărturisesc, am intrat aici din curiozitatea pe care numele Claudiu Tosa, un autor "vechi" și bun, o stârnește inevitabil.

părerea mea este că, deși curat scrisă, fără poticniri (de exprimare; aceasta nu înseamnă că, la o sumară analiză, celelalte nu există), textul acesta este ratat.

i) în primul rând, debutează cu o bizarerie facilă: "îți tremură dimineața în colțul gurii"; cine/ ce tremură? chiar "dimineața"?(!)
ii) ca un "porumbel prietenos"; comparația aceasta introduce involuntar o formă de dresaj (cine a hrănit periodic cu pâine, cornuri, pufuleți etc porumbei prin piețele publice sau parcuri știe despre ce vb; columbofilii cu atât mai mult); nu există porumbei prietenoși (în general, păsări) "de la natură".
iii) "nu mai ninge"; o observație cu caracter strict meteorologic, empirică, justă.
iv) "mi-e poftă să mă cuibăresc între genunchii tăi/ să-ți culeg somnul dintre bucle"; iv.1) pe de o parte, atât de mult s-a scris numai pe acest site despre "între genunchi", încât formațiunea anatomică respectivă a devenit un fel de enclavă a lipsei de idei; iv.2) pe de altă parte, construcția în întregul ei sugerează nici mai mult nici mai puțin un sex oral (bucle între genunchi); caz în care, decât metaforizarea aceasta leșinată (cu toate că "pofta" ar reclama puțin dinamism), prefer o exprimare frustă.
v) "iarna se face dragoste cel mai frumos"; idem iv.1; în plus, care iarnă? că acest lucru este contrazis de iii)
vi) "văzută de sus mansarda are chipul tău"; vers care sună ca și cântat de Mihaela Runceanu ("fericirea are..."); și "de sus" de unde: cornișă, avion, satelit?

ultimele versuri nu mai contează, pentru că descriu oricum un alt anotimp, "iarna" (neiarna, ce-o fi ea) nefiind caracterizată de manifestările specifice florei și faunei descrise (și de ce "înnebunesc castanii"? adică, mă gândesc că ei ar putea să facă orice altceva decât să imite versuri clasice, popularizate de Tudor Gheorghe; a, clasicul vorbea despre salcâmi, e cu totul altceva)


concluzie: autoarea, dacă a fost sinceră, dovedește o oarecare formă de sensibilitate; acest lucru nu implică musai că, încercând să scrii tot ce simți, rezultatul va fi poezie; pentru că, judecând după "influențe", autoarea se pricepe, cel puțin deocamdată, mai mult la muzică și mai puțin la poezie.