Poezie
anotimpul meu
1 min lectură·
Mediu
și mă trezesc iar
spunându-mi că am să te iubesc atunci
când bronzul o să mi se încolăcească tot în jurul brațelor
ca un șarpe de casă
unduitor și rece
mă aud vorbindu-ți de ploi și flori de câmp
de rochii ce devin mult mai albe dezbrăcate de mine
de trenurile soarelui și de mările vii
nu-i așa că și tu le auzi?
noaptea târziu cum ne vuiesc în tâmple
cum se dezlănțuie-n furtuni
și e mereu un miros de liliac
între noi, pe jos, pe podele
și mă surprind din nou
atingându-ți chipul
iubite ești atât de primăvăratic azi
încât aproape am uitat că e iarnă
012.410
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- catalina marincas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
catalina marincas. “anotimpul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-marincas/poezie/13997824/anotimpul-meuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
- Dar... "când bronzul o să mi se încolăcească tot în jurul brațelor
ca un șarpe de casă" = niciodată.
- La mine rămân următoarele:
..."mereu un miroc de liliac
între noi, pe jos, pe podele
și mă surprind din nou
atingându-ți chipul"... unde trebuie corectat "miroc" (s)
- din cei șapte de "și", cred că doi... sunt de prisos.
Mult succes!