Poezie
roboți
1 min lectură·
Mediu
iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă și omenească
alta demonică și aspră
copacii se sparg în bucăți de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii își smulg pielea
carnea roșie înflorește ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
brațele se agață de stâlpii de telegraf
orașele dispar în beznă
inimile rămân fumegând
ca niște bucăți de cărbuni
înspre care întind mâna
roboții să se încălzească.
001975
0