oameni flori

e într-o dimineață în care se aruncă pete violete în geam

și oamenii se transformă în flori

în cel mai nebunesc și utopic mod posibil

ei bine oamenii ăștia flori nu știu să vorbească serios. și le e bine. le e

foarte bine. pândesc norii și joacă șotron. se dau în leagăne colorate. dintre toate

anotimpurile ei aleg vara

și casele alea vechi de demult, cu mansarde din lemn, unde stau

cuminți tot felu de lucruri adunate, cufere, candelabre, aparate radio, cărți, fotografii, povești ascunse și pline de praf

le știi nu?

în zilele de august când e așa de cald încât e absolut necesar

să stai înăuntru

ei se strecoară pe scară

tiptil tiptil

pănâ ajung sus

își prăfuiesc frunzele și tălpile goale

aerul e aici mai greu și atât de fierbinte încât le arde pleoapele

și atunci inchid ochii

și cheamă briza

da

muuult mai bine

petalele li se mișcă ușor ușor

aproape imperceptibil

se aud șoapte

vor să facă o gaură în acoperiș

prin care să tragă cerul înăuntru

ar fi totuși mai înțelept să-i dea un răgaz soarelui să apună înainte

să lase păturile de nori să se mai răcească

ei se vor așeza răbdători de o parte și de alta a grămezilor cu cărți

vor încerca să viseze

vor alege ipotetic suflete în care să crească

și vor aștepta

vor aștepta 1 Martie

când lumea se va îmbrăca în capotul de primăvară

și ochii ei vor deschide în sfârșit ghiocei