flori de munte flori de câmp

șovăielnică, o altă abordare, sinteză de sine poetic.
nu prea găsesc o relație pentru firul roșu (internet? rețea?)
ce ați intenționat să accentuați prin alăturarea flori de munte, de câmp din final?
impune o stare de relaxare și bucurie.

"Există un vechi mit chinezesc despre Firul Roșu al Sorții. Acesta spune că zeii au înnodat un fir roșu în jurul gleznelor noastre și l-au legat de toți oamenii cărora le vom atinge destinul. Acest fir se poate îndoi și încurca, dar nu se va rupe." (text preluat din primul episod al TOUCH, un serial interesant despre un copil autist cu abilități extresenzoriale)

Cam la asta m-am gândit atunci când am folosit "firul roșu", cât despre asocierea "flori de munte, flori de câmp" mi s-a părut că accentuează oarecum sălbăticia, libertatea și gingășia laturii spirituale din oameni și care în ciuda diferențelor lor se aseamănă totuși în esență.

“La finalul” fiecărei “zile”, “îți aduni cuvintele” pe care le-ai lăsat să se plimbe prin realitate, de unde s-au întors încărcate cu experiențe noi, să se miște prin experimentele vieții, de unde au acumulat înțelepciune, să cumpere poezii “din magazinele” lirice “cu reduceri de 50%”, și le “aranjezi într-o ordine logică”, pentru a face din conexiunile lor simbolice poezii.
Contactele cu ceilalți oameni “leagă destine și suflete laolaltă”, favorizând cunoașterea altor matrici existențiale.

mi-a plăcut ordinea din acest text, cumințenia și aranjamentul floral :), esența lui, aceea de a căuta bucurii simple, ele țin acel fir al sorții și al prieteniei.
cursiv și plăcut lecturii mele :).

Răzvan, mulțumesc pentru modul în care reușești de fiecare dată să descifrezi simbolistica versurilor, în cazul de față a celor din interiorul matricei existențiale.

Ottilia, mulțumesc pentru semn și mă bucur că ai găsit puțină liniște și bucurie aici :).