Poezie
trăiesc într-o inegalabilă eroare
1 min lectură·
Mediu
printre miliarde de aduși la numitorul comun
refuz să mă aliniez alienării generale
răscolesc prin gheață după un bob de jar
cât să-mi dovedesc că exist
resping ca nefondat adevărul crud
cresc iluziile ca pe niște flori de oferit
la ceremoniile funerare
oricât aș aranja de un infinit
prin magica unitate supusă analizei
poate că nu sunt destul de puternic
să mă semnez pe veceuri
ca un apucat de frumos
sau pur și simplu ca un fin observator
al nimicului etern
trăiesc într-o inegalabilă eroare
mă bucur totuși de grația celor chemați
și te iubesc pentru că ești frumoasă
și o să mor regretându-te viață
oricâte idealuri m-ar aștepta undeva cândva
023.924
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “trăiesc într-o inegalabilă eroare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14086974/traiesc-intr-o-inegalabila-eroareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem care ne releva inca o data atitudinea rebela a poetului in societate. Bine scris, cu nerv, textul are un impact deosebit asupra cititorului transferandu-i indata starea de agitatie interioara, o agitatie constructiva in acest caz bineinteles.
0
De tine depinde să transformi „inegalabila eroare” într-un adevăr confortabil, fără fisuri, fără erori, cu rol de panaceu, dacă se inserează în minciuni, falsități și artificial, însă pentru unii e prea copleșitor și covârșitor să facă din viață o fracție, în care la „numitorul comun” să fie „adevărul”, iar la numărător variabilele numite oameni, căci „iluziile sunt flori de oferit la ceremoniile funerare”.
Poezia circulă cu siguranță între „nimicul etern” și un „magic” „infinit”.
Poezia circulă cu siguranță între „nimicul etern” și un „magic” „infinit”.
0
