păcala făgețelului (III)

Felicitari pentru inca o felie de amintiri spusa intr-un mod surprinzator de curat si de simplu. Imaginile... sunt reale, oarecum pline de duiosie si incarcate de amintirea timpului trecut.

mi-a placut,
mai revin
Cristina

Oana,
iti multulesc de trecere... si aprecieri... te mai astept.
p.parvescu

daca nu erai tu nu il citeam nici io pe acest nene care sincer sa fiu, are multe de spus si e pacat ca nu prea a fost onorat cu suficienta simpatie. am citit cateva tecste de-ale lui si am inteles ca pacala facetelului e un sat unde se intampla lucruri. si in plus vazui cum omul are un tecst absolut superb (ala cu ozeneurile pe garla) la Atelier, da\' asta nu+i o surpriza. o surpriza este insa constanta omului de a scrie bine si cred ca bine facusi ca il incurajasi.

Dragul mau Petruț,dacă toți ar fi fost ca bătrânul tău, să știi că se contruia socialismul. Era mai bine? Era mai rău? Poate mai bine pantru multi.Acum e mai bine? Pentru unii da, pentru majoritatea nu.
Hoți au fost și hoți sunt încă,
și-or fi cât neamul românesc,
traiul depinde nu de vorbe,
ci, de cei vrednici ce muncesc.
Ți-o spune un om care a trecut prin toate și cele vechi și cele noi. Numai munca cinstită te formează ca om, chiar dacă lozinca e comunistă.
Cu bine și la mai bine,Corneliu

Mi-a placut aici descrierea imaginatiei nesecate si neinvinse de nimic, permanentizante si innoitoare a iubirii de copil: \"dintr-un peisaj mereu inventat/ de dincolo de margine de sat tata/ venea tarziu incarcat\". Tatal vine, de dincolo de marginile realitatii strict fizice, intr-un timp la fel de nedefinit ca si spatiul, plin de daruri. Venirea sta in contrast cu plecarea - smulsa, silita, simbolizata de acel camion sinistru cu prelata, ca un dric de dimensiuni marite grotesc, de soferul nerabadator, de amenintarea noptii, adica a timpului de data aceasta cu o scurgere determinata, chinuitoare, sub umbra injuraturii.
De construirea socialismului ce sa zic, nu o vad deloc in lumina comentariului lui Corneliu Zegreanu, eu consider ca socialismul a fost si va ramane o e/oroare fundamentala. Dar nu cred ca in lumina \"laudatoare\" ai scris poezia...Nu inteleg foarte bine, sincera sa fiu, distinctia facuta in prima strofa...colectiva nu era pamantul altcuiva, era al statului.Fie la tara, fie la santier, erai sluga statului, nu exista alternativa. Doar ca, traind la tara, langa pamant, stiai foarte bine cui ii apartinuse, pe cand la santier, poate ca totul era anonim, totul isi pierdea importanta, ramanea doar dricul cu prelata si injuratura...

Cam seamănă cu \"Liliecii \"lui Sorescu acest ciclu al tău, dar imi place acest limbaj popular... foarte natural, deși controlat. Scenele tale sunt autentice, filmate:
\"hai bă nea grigore (striga plictisit șoferu
camionului)
hai bre că ne-apucă noaptea
ce dracu !..\"

Iată ideea pe care o consider dominanta acestui poem care mi-a plăcut - cum să moară tata? Tata, a cărui absență nu putea fi compensată nici de pâinea neagră, hainele, jucăriile, bomboanele și ce-o mai fi fost. Tata, care urca în mașina lungă cu prelată cu inima strânsă, sărutându-și în grabă pe cei șase.
O rostire simplă, sensibilă și frumoasă pentru un tată coborând \"dintr-un peisaj mereu inventat\".
Felicitări!

Poveste scrisă cu scopul retrăirii unor momente dragi. Simplu, dar încărcat de emoție. Felicitări. Mi-a plăcut.

Cu prietenie, Maria

va multumesc pentru trecere, aprecieri, sfaturi...
dintr/un peisaj, mereu, re/inventat,
cu prietenie si respect,
p.parvescu

Da` ce stil ai , Petrut , sa transpui in versuri trairile! Electrizant de-a dreptul: cand am citit ca ,,tata a plecat TREIZECIDEANI\" am simtit tot dorul si asteptarea copilului...a celor sase...
Multumesc pentru aprecieri.Din pacate, profesorul meu de literatura a avut dreptate cand mi-a spus ca sunt ca un carbune: cand ma aprind, cand ma sting, si ca din pacate nu stie nimeni cand se intampla sa ma aprind.
Nici macar eu..Nu stiu decat ca m-a stins cam de mult.

Lora,
multumesc de comentariu... si la buna retrecere.
cu prietenie,
p.parvescu

Este povestea copilariei puiului de om de la sat, ai carui parinti au fost prinsi in angrenajul nemilos si haotic al industrializarii...e o copilarie frustrata de sentimente si caldura, e o poveste ce trebuie spusa. Constructia utopiei ipocrite (care, ca orice constructie si-a cerut tributul de sacrificiu) a avut drept victime si sufletele nelinistite, dorite, lipsite de afectiune si triste ale copiilor.
Felicitari! Textul ne promite si un \"va urma...\".
Cu respect si prietenie,
Simona

Simona,
multumesc de comentariu. la obiect, simplu, profund. te mai astept. poemul (si tata a construit socialismul) face parte dintr/o viitoare carte: pacala-fagetelului. lucrez la ea de mai multi ani. cat priveste acel va urma, nu e nici o graba. cat de curand, posibil...
cu prietenie,
p.parvrescu

sa scrii fara grija, fara stinghereala si fara sa cauti efecte stilistice iesite din comun, nu-i deloc usor;
dimpotriva, demersul prozodic al lui P. Parvescu proiecteaza o dimensiune emotionala autentica asupra unei perioade abia incheiata ce inca mai are nevoie de regandiri morale.

Amalia,
iti multumesc de vizia si de comentariu.
cu prietenie si respect,
p.parvescu

Petrut poemul tau abosrdeaza o tema confiscata odata cu istoria recenta. vb despre acest \"PEISAJ INVENTAT\" ca si cum ai prezenta o piesa gasita in catacombele memoriei romane. citind poemul tau mi-am amintit de discutiile cubatranii pe tema colectivizarii, si altele. las semn de apreciere si respect fata de tema abordata.
cu prietenie Paul.

Paul,
poate sa ai si dreptate...
multumesc de prezenta si semn... n.b. colectiv/a, aici, in sens de C.A.P.
cu prietenie,
p.parvescu

Cu multumiri pentru vizita, citire si comentariu.
/
NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, poezia care urmează, nu este gratuită. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească poezia din mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.



MÃSURA

Motto: \"Un Domn cu adevărat înțelept este cel care se ocupă cu munca câmpului\" ( Ecleziastul )



Aveam odată o măsură mare –

Cu ea-mpărțeam dreptate, și idei –

Până ce tocmai miluiții ei

Mi-au spus: măsura ta nu este mare!



Aveam odată o măsură mică –

Cu ea-mpărțeam și dragoste, și rost –

Până ce miluiții ei mi-au spus: ești prost!

Măsura ta nu este deloc mică!



Și multă vreme măsurai măsuri –

Și mari, și mici – ba prea încăpătoare,

Ba mult prea strâmte, și-am văzut că tare

E greu, nu să le faci, să le înduri !



Târziu, găsii în toate o măsură:

Dar nu în om, ci într-un copil mare,

Care avea măsura visătoare,

Și se juca cu ea, la el, în șură –



Tu ce măsură ai? l-am întrebat –

El s-a uitat mirat și lung, la mine –

Păi, știu și eu? Măsura de un stat.

Și statul lui, cu el, măsura bine…



Cât timp copiii nostri sunt de-un stat

Și el măsoară cât se joacă satul,

E semn că nu ne-a luat, de-a-ntregul, dracul,

Tot măsurând, și cântărind, pe-asfalt



Cum mergem toți, în iad, de-a berbeleacul…



Cu respect,

Jianu Liviu-Florian

multumesc de vizita...
cu prietenie,

multumesc de vizita si comentariu.
cu prietenie,

multumesc de vizita si comentariu.
cu prietenie,

multumesc de vizita...
cu prietenie,

eu cam bat spre parerea ioanei geacar.

***
multumesc de trecere si de parere.
e una/doua, noua, dintre ele si va multumesc. tin cont de toate. proictul acestui discurs e pandit, stiu bine, de numeroase nelamuriri, capcane, indoieli. eu am incredere si, cred, ca, intr-o zi, lucrurile si fiintele se vor aseza si calrifica...
cu prietenie,

merci de raspuns. iti fac o recomandare. incearca sa nu mai raspunzi tuturor pe rand altfel cineva ar putea crede ca ti-ai pus in minte sa ocupi abuziv pagina de comentarii la propriile texte si sa te retrogradeze. raspunde si tu la cate 5-6 intr-un comentariu. e o recomandare desigur :)
te salut

L-am sunat pe tata...
Poezia ta mi-a facut bine. Mai vin.
De bine,

cu respect.
multumesc de sfat. sincer, nu stiam nimic de avansari, grade si retrograde...
cu prietenie,

Tarziu, tarziu, dar vin si eu sa adaug ceea ce s-a spus deja: un text cu adevarat reusit!
Intr-adevar, aveti un stil asemanator cu Sorescu in \"La lilieci\".

30 de ani trec într-o clipită, dar sper să nu aștept atât pt a citi ceva mai mult decât schița aceasta frumos condeiată, scrie cartea, Petruțe, și fă-o curând!

Frumos text, suprarealist aș spune. L-am văzut mai curând ca proză decât ca poezie.

Îmi pare rău că am descoperit așa târziu \"Lumea Făgețelului\"
Este o lume mirifică.
O lume care există peste tot în spațiul și timpul românesc
\"Făgețelul, fără să vreau,îmi reactualizează icoane din copilărie.
Mulțumesc pentru \"Făgețel\"
Cu prietenie și stimă

eu eram atâtica, tata a plecat la război, eu îl aștept și acum,...ăsta e războiul.

Trecand sa\'ti las un raspuns, mi\'au zburat din minte toate raspunsurile. Cum sa moara tata? Asta ma tot intreb si eu, in poezii, ca altfel nu indraznesc. Toata sensibilitatea, durerea poate, impotrivirea de a te resemna, intr\'un singur vers. Mi\'a placut, Petrutule. Degeaba construiesc altii imagini \"artistice\" cu dalta si ciocanul. Daca nu\'i traire, nu\'i, si la tine este si\'mi place si\'o sa mai vin pe aici.

Numai bine!..

Dora

Nu știu dacă a mai spus cineva mai înainte, dar te apropii aici de stilul sorescian din \"La Lilieci\". Nu neg totuși originalitatea poeziei. Sunt câteva versuri simple, dar antologice, care salvează textul de prozaism. \" C?um să moară tata?\" - iată un vers atât de simplu, dar complex în bogăția sa. Sper să scrii la fel de bine și în viitor.

mulțumiri pentru aprecieri, felicitări pentru poemul Păcala făgețelului, care mi-a plăcut în mod deosebit pentru trimiterile satirice din context, realitatea exprimată de dumneavoastră fiindu-mi cunoscută foarte bine. Vă aștept în continuare cu texte care să exprime acea realitate pe care o cunoașteți, precum văd, foarte bine.
Sorin Roșca

,,ne-apucă noaptea\", fereasca-l Sfantul pe acela care nu il apuca noaptea!...
Sa ne citim cu bine!

raspuns tarziu...
scuze si mii de..., dragii mei prieteni: Maricica, Mihai, Marian, Nicolae, Silviu, Alina, Gheorghe, Sorin, Salomia. va multumesc pentru frumoasele cuvinte, aprecieri si sfaturi.

cu prietenie si respect,

sar peste asemanarile cu Sorescu.

ma opresc, rezumativ, la elementele care mi-au atras atentia:

1. incipitul de mit (asa l-am simtit eu):
\"el le-a zis
BÃ
dacă se face colectivă eu plec pe șantier
că decât să muncesc pământul altuia
mai bine slugă la stat

și tata a plecat
T R E I Z E C I D E A N I\"

de ce mit? pt ca vorbele lui au valoare de cuvinte sacre. ele ascund un fel de mandrie, demnitate, revolta care au supravietuit celor 30 de ani intrand in atemporalitatea istoriei ca o adevarata invatatura de viata...

extrem de reusit \"ba\"... te lasa sa speculezi la infinit referitor la calitatea umana / intelectuala a \"interlocutorului\"

la fel de reusita si ironia - decat sluga pe pamantul altuia (al statului) mai bine la stat - ... dar cu o libertate interioara si demnitate pe care nu ti-o pierzi niciodata... nu vezi degradandu-se sub ochii tai ceea ce iubesti (pamantul)

2. intersanta perspectiva narativa... un narator, copil inocent care crede cu tarie in eterna reintoarcere a tatalui, ridicandu-i faptele la nivel de mit

copilul matur care da veridicitate si obiectivitate textului: nu judeca, doar expune faptele exact asa cum le inregistreaza constiinta lui

3. tristete... tristete... mare tristete... copilul asteptand 30 de ani intoarcerea tatalui, ocupat cu construirea socialismului...
imposibil sa nu compar cu generatiile copiilor de \"capsunari\": doar painea s-a mai albit... restul beneficiilor materiale nu cred ca cdompenseaza nici acum lipsa de afectivitate

4. simplitatea textului... fara efecte stilistice cautate... m-a cucerit cursivitatea lui...

Simona,
iti multumesc pentru lectura, rabdare si pertinentul tau comentariu.

cu prietenie,

un discurs curat\"cum sa moara tata\"
uite asa bine! zic eu azi ....moare
dar tu ai reusit ca un fel de \"Antipa pentru suflete\"....nu l-ai pus in clasorul de duminica....cu papion original, respect.